Când e dragoste

[CORINA CLAUDIA IONIȚĂ]

Când e dragoste

Fruntea-i în nori, talpa-i pe pământ!
Când lacrima caldă se usucă-n vânt,
Ochii-oglindesc un suflet curajos,
Când glasul știe-a recita mieros.

Trupurile-s goale, scăldându-se sub lună!
Când iubirea devine sigură stăpână,
Timpu-și încetinește pasul prea grăbit,
Când încă-avem speranțe și vise de-mplinit.

Atingerea mâinilor tale-alungă orice durere!
Când venele pulsează-n tâmple cu putere,
Într-o lungă sărutare buzele-s pecetluite,
Când dragostea resuscitează inimi-amorțite.

Doru-mi ofilește rozele pe rând!
Când te rătăcești-adânc, la mine-n gând,
Mai greșești dar, mă găsești iertând,
Când vrei a te-ntoarce-abia plecând.

Brațele-ntr-un infinit se întâlnesc!
Când două inimi pe lume se iubesc,
De jur-mprejur totul e-nflorit,
Când cerul strălucește liniștit.