Vino să ne iubim, că timpul curge
și anii noștrii se scutură ca floarea;
ascultă inima-mi ce-ntr-una plânge
și spală-mi vina că ți-am furat visarea.

Vino iubite...vino, nu te teme!
de nu, eu am să plec la cer curând...
și-acolo, mai târziu sau mai devreme,
vom deveni...o inimă și-un gând.

Când dinspre mare lumina se aprinde,
tu sapă-mi groapă și aruncă-n ea,
centura singurătății care mă cuprinde
și-nvaluie-mă-n giulgi de catifea.

Si-atunci când inima-mi se va opri în loc,
eu am să-ți las, o cruce din suspine...
s-o pui pe pieptu-mi fără de noroc
și de le-i auzi, să te gândești la mine.

Dida Diana Cioponea.

Vizualizări: 15

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor