omoară-mă iubito dar să nu plângi

când licărul din pietre seacă

când pe la colțuri vezi

oameni cum în gunoaie caută

o zi mai bună

din câte-au mai rămas

și o sticlă de bere

să uite

că sunt de pripas

să uite inima le cere

și-i vezi la colțuri așteptând

o pâine

un ban

o lumânare aprinsă să țină veșnicia toată

omoară-mă iubito dar să nu plângi

când licărul din pietre seacă

un cârd de ciori s-a aciuiat pe aici

și nici de arunci cu piatra

nu mai pleacă

Vizualizări: 75

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Elisabeta Luşcan pe Iulie 1, 2017 la 3:07pm

Un titlu cât o poezie! Mi-a plăcut!

Comentariu publicat de Elena V pe Ianuarie 7, 2017 la 12:14pm

inedit

Comentariu publicat de octav semarian pe Ianuarie 5, 2017 la 5:33pm

Hm, foarte frumos!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2017   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor