Azi m-am uitat în oglinda oamenilor
și am văzut că fiecare 
își trage foc la oala lui.
Azi mi-am văzut sufletul 
și mi-am dat seama, 
pentru a nu știu câta oară, 
că n-aș putea închide ușa în fața unui năpăstuit
aruncându-l, de colo până colo,
ca o cârpă de care te ștergi
când ești murdar de zgura vieții.
Cuțitele pe care mi le-am scos din spate
au lăsat răni adânci
dar mi-am spus că se cicatrizează
când Domnul este la dreapta ta
și îți păzește calea.

Vizualizări: 11

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor