Punctul de plecare, fructul din fruct. Punctul de sosire, străzile de aur. Între ele, o linie cu o infinitate de puncte care trec prin tine, la urmă vine şi antimateria cu un buchet mare de floarea soarelui în braţe.

O toamnă cu miracole!

Dacă mai este timp în netimpul nostru zilnic...

Constantin Stancu, Fructul din fruct (Adio, ne vedem pe străzile de aur) – (antologie 1988 – 2015), Iaşi: Editura Princeps Multimedia, 2015

 

 

Antologia include poeme adăugite şi revizuite din perioada 1988-2015, din cărţile:

 

  1. Fructul din fruct – în Antologia „Argonauţii”, Timişoara: Editura Facla – 1988, redactor şef Eugen Dorcescu – debut.
  2.  Păsările plâng cu aripi – poezie, Timişoara: Editura Helicon, 1988, editor Ioan I. Iancu, antologie personală incluzând volumele: „Crini de nisip”; „Păsările plâng cu aripi„; „Dincolo de retina apei”- 122 de poeme.
  3. Pomul cu scribi – Timişoara: Editura Eubeea, 2006 - antologie de versuri perioada 1983 – 2006, peste 100 poeme, coordonator editorial  d-na Nina Ceranu. 
  4. Greutatea gândului nerostit, poezie, Vulcan: Editura Realitatea Românească, 2012.
  5. Eteminanki (Ultima săptămână), poezie, Sibiu: Editura CronoLogia, 2014.

Sunt incluse şi poeme nepublicate în volum din ciclul Alte poeme, precum şi poemul de început Argumentele antimateriei.

Cartea cuprinde câteva note literare, cronici şi texte despre poezia autorului, precum şi câteva note biobibliografice.

Antologia redă călătoria poetului de la punctul de plecare - Fructul din fruct, la punctul de sosire - Străzile de aur, în şapte etape.

Poemul care deschide volumul este definitoriu pentru această călătorie.

 

 

 

Antimateria pe raftul de sus

 

 

Cuvintele se ţin de mână în mii de cărţi scrise pe hârtie,

papirus, lut, metal, în electronii nervoşi care se cabrează,

în aerul înalt cu aburul răsuflării tale.

 

Cărţi pentru care au murit câţiva dintre noi,

nu cei mai buni, nu cei mai frumoşi -

cei mai iubiţi.

 

Cuvinte îmbrăţişate formând cărţi

prin gravitaţia lor imposibilă,

fără să ţină cont de noi,

până într-o zi...

 

Unele au zburat, alte cărţi au murit cum mor piloţii în zbor,

altele au fost vândute cum se vând sclavele

la târgul de sclavi,

sclave cu trup frumos, fără apărare în faţa urii,

cu ochi de diamant...

 

Pe un perete, în camera cărţilor tăcute

a rămas un loc gol, pe raftul de sus,

un loc fără cărţi,

am întins mâna dreaptă, sau poate cea stângă,

era un gest de îndrăgostit irecuperabil,

degetele mele au întâlnit antimateria

care luase locul acelor cărţi dispărute,

mâna s-a topit, anihilată în golul acela de pe raft...

 

Nu înţeleg dacă voi putea trăi fără mână,

fără ochi, fără umeri, fără coasta din care se nasc insomnii,

antimateria a intrat adânc în mintea mea şi

mintea s-a făcut ţăndări,

ca un vas de sticlă pură în care

sticlarul scăpase o lacrimă...

 

 

Vizualizări: 45

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor