Țara mea, limba în care scriu, vorbesc,

Meleag de poezie și dor, în care trăiesc.

De la străbuni am primit sfânta moștenire,

Ce ar fi acest pământ fără iubire?

 

Aici pe munte cântă frumos ciocârlia,

Cu arma strămoșii viteji i-au apărat glia.

S-au răcorit drumeții din limpezi izvoare

Ce ar fi acest pământ fără iubire?

 

Noi îl avem pe Eminescu, ascultăm ciocârlia,

Mulți ne știu țara, dar ne știu bine vitejia.

Avem zile bune, avem și zile mai amare....

Ce ar fi acest pământ fără iubire?

 

Cântă ciocârlia, marea sărută pământul,

Aleargă printre valurile învolburate vântul.

De mii de ani aici soarele mereu răsare,

Ce ar fi acest pământ fără iubire?

 

Pentru noi românii libertatea este sfântă,

Ciocârlia peste tara mea mereu cântă.

Din vârful muntelui verde până la Dunăre,

Ce ar fi acest pământ fără iubire?

 

Peste munții dacilor noi suntem stăpâni,

În Ardeal, Moldova, Muntenia suntem români.

Ne-am prins de secole în frumoase hore,

Ce ar fi acest pământ fără iubire?

 

 

15.11.2018

 

Vizualizări: 9

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor