Mai spune-mi o dată la ce servește un strigăt,
spune-mi de câte ori fuge drumul spre casă
și de ce râd umbrele
când dalta caută fereastra din zid.

Hai să privim cum cade timpul,
momentul în care se aprinde focul
sonetelor târzii
când încă mai putem să cântăm
geografia inimii de-a dreapta cerului
unde fermentăm furtuni de vară

Auzi? Printre crăpături ploaia plânge
cu frânghii de apă pe care coboară îngerii
din norii asaltați de ore netrăite.

Undeva, în castelul făgăduit
se înarmează cu răbdare noaptea
și noi dezarmați, adormim.

Vizualizări: 51

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor