A plecat așa…nici nu mai știu,
Iarna-n amintirea ce-a lăsat-o-n cufăr,
Drumul său pășește în ani ca să fiu
Ramul cu noi frunze ce-n soare mă bucur.
A plecat cu basmul arzător de gheață
Și-au venit lungi aripi, ce aur își scurg,
Apele duc zeii să scalde-n verdeață,
Văntul primăverii fierbe demiurg !
Degetele moi mai trosnesc prin oase,
Întorcând pribeagu-n clocot de lumină. –
Râul lumii urcă prin zări dureroase
Și-aduce cu el ramuri de sulfină.
Dorința de ieri azi mai dă târcoale,
Străină mi-e steaua cu umbrele lungi.
Fragede obrazuri sunt ca dulci petale,
Înflorind săruturi albe și prelungi.
Iar se logodesc zvonurile nopții
Și-și trezesc preludii-n vise-ngălbenite,
Tinere vlăstare bat la cordul sorții,
Râd copilăroase inime trezite.
Salcia-i mlădie ca un dor de fată,
Trupul își vibrează în balet de cer,
Săbiile-n nouri spintecă o poartă,
Aerul mângâie, buzele o cer!
Boabe încolțesc pe șoapte lunare,
Mugurii-n odoruri se desfac bălai,
Arde universul în jerfe astrale,
Se iubesc văzduhuri din cioburi de rai.
A venit timdă să coboare prinții,
Și-aduce alintul în poiană frântă.
Verzi în cimitire ne slujesc părinții,
Dulce înflorire, tinerețea-ți cântă!!!

Vizualizări: 21

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor