Plouă febril a tine, a spaimă și a gol

Cu zeii  toți de humă prelinși pe anii mei

Aud cum urlă timpul mărșăluind domol

Și cum desface ora-n secunde fară chei

 

E-o geană de zăpadă sub cetină în gând

Și cerbii tăi mă poartă pe crupă maiestuos

Orice pretext mi-e cântec și te întreb plângând:

Ai mai trăit vreodată ceva așa frumos ?

 

Se laudă mirenii că mi-au săpat mormânt

Lichenii dorm sub lespezi de slove ce-au deschis

Și tolba de durere purtată de cuvânt

Și ochii mei albaștri  și rana ta din vis

Vizualizări: 19

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor