Eu știu cântecul neterminat al nopții,

până la pauză, până la contrapunct,

cumva...

Apoi, se cântă altul exact la fel,

doar eu îmi schimb fereastra,

 poate mai verde,

poate mai albastră,

doar oftatul meu zdrobește pereții,

când expirând,

când inspirând.

În dimineața asta, mi-am dezlipit

frunzele galbene de imenșii mei genunchi,

Noaptea cu cântecul neterminat m-a ascultat

cum știu să strig în dimineață:

- Doamne, iartă-mă!

Vizualizări: 52

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Lilioara Macovei pe Martie 20, 2017 la 9:13am

 Vă mulţumesc, dragi prieteni!

Comentariu publicat de Lilioara Macovei pe Martie 14, 2017 la 12:18pm

Vă mulţumesc, domnule Mircea!

Comentariu publicat de Caracas Mircea Florin pe Martie 13, 2017 la 9:03pm

Noaptea cu cântecul neterminat m-a ascultat

cum știu să strig în dimineață:

- Doamne, iartă-mă!

Minunat mesajul acestui poem! 

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2017   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor