C O P I L    S Ă R M A N

 

 

În colţul străzii, lângă berărie,

Se-aude flaşnetarul meu...

Mă duc spre el, cu bucurie,

S-ascult un minunat tangou:

 

Copil sărman, când te-ai născut

Mai bine-ai fi murit pe loc!...

Căci mama ta n-a mai trăit,

Şi ai crescut făr' de noroc.

 

Măicuța cu lacrimi Te ruga:

„O, Dumnezeul meu ceresc,

Tu, lasă-mi viaţa, nu mă lua:

Vreau băiatul să mi-l cresc!”

 

Mai trist pe lume nu va fi...

Să nu-ţi cunoşti părinţii,

Şi viaţa-ntreagă voi trăi

Plângând pe la toţi sfinţii.

 

Ca să mă-ajute să trăiesc...

Să am şi eu un pat în casă;

Sunt speriat că nu găsesc

Puţină pâine pentru masă,

 

Din zori şi până-n noapte...

De foame cânt să-mi treacă;

Gndeam: „Oare cum poate

Să fie vesel şi să placă?”

* * *

După ani, mulţi ani de zile...

Văd în stradă, lângă gară,

Un bătrân cânta, copile!...

Tot povestea cea amară.

 

– Sărman, când m-am născut,

Măicuţa mea, să mă fi luat!...

Ce rău pe lume am făcut...

Păcate n-am, nu-s vinovat!

 

Flaşneta-n glas avea durere,

Şi cerul sângera-n apus...

Abia i-am spus: „La revedere!”

A dat din cap şi mi-a surâs.

Vizualizări: 15

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor