Dă-mi un cuțit să tai singurătatea,

Să-mpart în două clipele târzii

În care mă curtează toată noaptea

Doar umbrele pe care nu le știi

 

Că-mi bântuie prin suflet ca fantome

Din vremea când am renunțat, vai mie!

La reguli fără număr și la dogme

Găsind în tine-atâta poezie.

 

Dă-mi un condei din foc să-ţi fac inele

De cununie-a depărtării noastre

Să împletesc la sânul tău castele

Pe țărmuri cu nisipurile-albastre

 

Și dă-mi o ploaie azi, cât mai sunt viu

Cu stropi precum părerile de rău,

Că nu îmi ești, că nu am cum să-ți fiu...

Iar tu, apoi s-o cânți în versul tău.

 

Din volumul Ceremonia Iubirii  -

Editura Rovimed Publishers Bacău - 2013

Vizualizări: 34

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Ioan Grigoraș pe Februarie 12, 2014 la 7:14am

...mulțumesc, Agafia...

Comentariu publicat de Agafia Dragan pe Februarie 11, 2014 la 9:34pm

Am devenit dornica mereu sa va citesc versul frumos.

Comentariu publicat de Ioan Grigoraș pe Februarie 11, 2014 la 12:59pm

...grazie, Elisabeta...

Comentariu publicat de Elisabeta Luşcan pe Februarie 11, 2014 la 8:38am

Dă-mi un cuțit să tai singurătatea,

Să-mpart în două clipele târzii

În care mă curtează toată noaptea

Doar umbrele pe care nu le știi

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor