- Toţi suntem egali. Ne deosebeşte doar capacitatea de a iubi.

 - Credinţa ţine de noi, nu de Dumnezeu. Aşa că nu ar trebui să ne rugăm pentru credinţă deoarece, rugându-ne, deja înseamnă că avem credinţă. Credinţa este expresia celei mai mari libertăţi. Fericirea este libertate.

 - Momentele în care datorită credinţei ne simţim uşori, liniştiţi, satisfăcuţi, mulţumiţi, fericiţi sunt cele mai frumoase momente din viaţă.

 - Atacul la persoană este mai grav, dur, greu şi reprobabil decât atacul la un anumit stat sau cultură.

 - Îmi place să cuget asupra lui Dumnezeu; oare Îl ‘bârfesc’ pe nedrept?

  • Eşti conştient de tine însuţi?
  • Da.
  • Atunci, pentru cel de care eşti conştient trebuie să ai o viaţă spirituală…; asta, în caz că ţi-ai pus întrebarea de ce ai avea viaţă spirituală…

 

 - Răul lucrează asupra ta sub permisiunea lui Dumnezeu; altfel, fără ispite, nu te-ai mântui în veci. Lasă deoparte învăţătura creştină filozofică, fă din Dumnezeu o experienţă personală, priveşte realitatea, nu tot felul de cugetări subiectivo-sterpe.

 - Mintea risipită adună-mi-o Doamne! Inima înţelenită curăţeşte-mi-o Doamne!

 - Dacă vrei să ai parte într-adevăr de comunicare, vorbeşte în permanenţă cu Dumnezeu atunci când stai în linişte sau când lucrezi în linişte; Dacă te afli în situaţia de a vorbi cu cineva, dublează trăncăneala cu comunicarea cu Dumnezeu.

 - Ipocrizia absolută este ipocrizia către sine, autoipocrizia. Deşi ştii ce trebuie să faci, cum să trăieşti ca să trăieşti bine, ba mai mult, îi înveţi şi pe alţii ce şi cum, totuşi eşti anxios, tremuri de frică existenţială, eşti deseori deznădăjduit parcă fără speranţă. Cu referire la cele de mai sus, se pune întrebarea: ce oferi? ce îţi oferi? Ipocrizie absolută. Până la urmă chiar aşa e: vai de cel ce-şi găseşte stăpân în persoana unuia născut din femeie şi bărbat.

 - A fi umil şi modest în mod exagerat este de asemenea o formă de proprie înslăvire. Este în definitiv la fel de periculos.

 - Dacă fac şi spun ceva bine, ajută-mă Doamne. Dacă fac şi spun ceva rău, Doamne nu mă ajuta, dar totuşi să nu te îndepărtezi, rămâi aproape de mine ca să mă fereşti de păcatul propriei înslăviri.

 - Fără Dumnezeu înnebunim, ne pierdem raţiunile: raţiunea minţii, raţiunea sufletului, raţiunea de a fi.

 - Viciul este atras de sfinţenie aşa cum păcatul este atras de inima curată. De aici se naşte conflictul. Sperăm doar să fie constructiv întru zidire.

 - Când te uiţi afară la o biserică vezi un morman ordonat de piatră, cărămidă sau alte materiale de construcţii – nu străluceşte. Dar în interiorul sufletului se transformă într-un imens soare.

 - Nu sunt un om liber. Sunt subjugat de sentimente, empatie şi entuziasm faţă de frumos. Nu sunt liber, dar am un sens.

 - Celebritatea lucrează în defavoarea celebrului, deci, să nu ne mai îndoim de necesitatea smereniei.

 - Fiecare trebuie să-şi rezolve singur problemele pe baza cuvântului lui Dumnezeu, nu să aştepte să i le rezolve El.

 - Biserica ortodoxă este pe atât de tradiţionalistă pe cât este de democrată; Biserica catolică este aparent pe atât de modernistă pe cât este de totalitară.

 - Ce bine că pasiunea trece, orice pasiune! Avem totuşi o şansa la normalitate, sănătate mintală şi sufletească.

 - Sunt eu destul de murdar ca să iubesc mizeria. Dar Iisus Hristos a iubit mizeriile! Da, dar eu sunt murdar, iar Iisus Hristos este curat!

 - Frumusețea din tragedie. Acolo unde curgerea sufletului ni se unește cu fluviul de lacrimi și sânge izvorât din Pantocrator. Ce plăcere! Idealul speranței de pâna acum, real!

 - Asta-i treaba cu literatura…, trebuie să te exprimi, sincer.., altfel e maimuțăreală.

 - Femeia are o frică existențială cronică, bărbatul doar acută.

 - E important să înţelegem femeia, nu neapărat să o iubim; asta dacă vrem pace în minte şi suflet.

 - Acumularea de cunoştinţe teoretice te face intelectual sau doxat, dar pentru a fi şi înţelept trebuie să le ştii aplica. Altfel, doxatul e doar un vraft de hârtii.

 - E monumental cât de frumos vorbesc despre credinţă în timp ce credinţa mea este fragilă spre surpare.

 - Și ce să fac? Să mor?! Ca să nu mai fiu nicăieri din moment ce nu pot fi în mai multe locuri în același timp.., își spuse și puse un alt pahar de vin cu apă, capul răsunându-i a partea doua din sinfonia patru a lui..

 - Pasiunea este carne vie pe când sentimentul este suflet.

 - A trăi în trecut înseamnă a aduce ofensă lui Dumnezeu cel ce este Creatorul viitorului.

Vizualizări: 16

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2017   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor