Te-aş ruga să încui uşa


Când pleci


Să stingi toate luminile


Şi să laşi ploaia să curgă


Printre frunzele de liliac


Să dai drumul lupilor


În curtea din faţă


Ca să-şi poată urla


singurătatea


Şi lasă urme de paşi


Pe pământul reavăn


Să-mi amintesc că ai trecut


Printre cuvinte


Şi să mă simt ca acasă


În inima ta


Să-mi culeg amintirile


Bob cu bob


Şi să sfâşii cu dinţii


Rochia de mireasă


Albastră


Şi-apoi să fac focul


În şemineul viselor


Cu grijă, să nu întrerup


Simfonia lupilor


Şi-apoi să scriu o listă


Cu poeme de dragoste neterminate


Pe care să le arunc


Între flăcări, cu pumnii încleştaţi


De tăcere

Vizualizări: 25

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Dumitru Nicusoara pe Mai 29, 2010 la 12:00pm
Neascultind "simfonia lupilor", aruncind " intre flacari" "poeme de dragoste neterminate".... nespuse mergem mai departe unde vom intilni o noua zi mai buna ca cea de ieri, ca cea de azi! Felicitari pentru poem!
Comentariu publicat de Bianca C. Dan pe Mai 27, 2010 la 11:10pm
Multumesc tuturor celor care au adaugat un comentariu la acest poem, si, nu, domnule O.Sărbătoare, nu este nici pe departe experienţă personală, e pură imaginaţie, ca un film din viaţa unei femei care a fost părăsită şi îşi plânge iubirea pierdută, îmi place să născocesc poveşti şi sunt foarte fericită atunci când ele plac şi trezesc interesul cititorilor.Aveţi mare dreptate în afirmaţii, n-aş putea nici o clipă să vă contrazic, ar trebui să rămânem mirese întotdeauna în sufletul celui iubit.
Comentariu publicat de Octavian Sarbatoare pe Mai 27, 2010 la 8:08pm
Paradoxul iubirii la femei este că după ce ani de zile ele invocă iubirea să le fie trimisă de Dumnezeu, atunci când apare omul chemat ele o iau la fugă.
Când li se răspunde la emoţiile şi sensibilităţile iubirii femeile încep să se calcineze, să-şi facă socoteli, invocând „lucrurile cu adevărat serioase ale vieţii”.

Ele uită că tot ce au trăit până la momentul marii întâlniri cu iubirea era de natura „trăieşte acum”, întrebarea „ce voi face pe urmă? neintrând în ecuaţie. Dar deodată „ce voi face pe urmă?” apare ca o dominantă, şi atunci toate aspiraţiile devin goale de sens.

Şi atunci avem astfel de poeme când se închid uşile, se sting luminile şi se dă drumul lupilor. Rezultatele sunt singurătatea, nostalgia trecutului, poemele de dragoste fiind aruncate în foc cu pumnii încleştaţi.

Poemul de faţă evocă cu mare acurateţe acest scenariu. Felicitări autoarei pt acurateţea de expunere. Sper că nu este o relatare din propria sa experienţă de viaţă.

Dar sunt şi femei rare care ies din această paradigmă. Nu sfâşiaţi cu dinţii rochia de mireasă. Purtaţi-o toată viaţa chiar dacă nu v-aţi căsătorit. Aici este marele secret al iubirii pt femei: Rămâi mireasă a sufletului nu căuta să devii nevastă pt convenienţele sociale şi încântarea familiei!
Comentariu publicat de Adrian Robert Toma pe Mai 27, 2010 la 6:16pm
Poemul doar pare trist, de fapt este o simfonie de dragoste, in mai multe parti. Dragostea transcende personajele si se manifesta pe pamantul reavan al inimii tasnind in final completa, din flacari... Foarte frumos! :)
Comentariu publicat de Constantin Grecu pe Mai 27, 2010 la 6:16pm
şi chiar atunci când urlă lupii,
din motiv de ei ştiut,
şi ploaia undă iarăşi lutul,
în viaţă apare un nou început,
cu lumină şi cu soare,
cu flori frumoase,mirositoare!
bătrânul cer cu nori şi stele,
cu astrul nopţi printre ele,
sufletul îţi va bucura,
sufletul şi inima, că...vine dragostea!
De fapt,răstălmăcesc mesajul poeziei tale,într-un mod personal,încercând să arat imaginaţia nu are limite în poezie şi că poezia ta,predispune la meditaţie.Felicitări ,Bianca!
Comentariu publicat de driza thoma pe Mai 27, 2010 la 3:48pm
Poezie reusita care se distinge prin simplicitatea ei,sinceritatea de a exprima sentimentele intr-o forma clara.
Comentariu publicat de Any Tudoran pe Mai 27, 2010 la 3:35pm
Da are ceva poemul asta , fiecare cuvant te introduce treptat in atmosfera ,
care curge ca ploaia, printre frunzele de liliac .
Comentariu publicat de Urzica Gheorghe pe Mai 27, 2010 la 2:40pm
De ce îmi place acest poem? Poate din motiv că autoarea cere un răgaz de purificare ( ''să laşi ploaia să curgă printre frunzele de liliac'') pentru următoarea încercare sau pas când poate va înflori liliacul, se lasă descoperită în viaţa cotidiană pentru ca expresia poetică eşuată să fie devorată ( lupii se hrănesc cu animale plăpânde, fără nici o şansă în faţa vieţii, ei fiind fiind elemente purificatoare a naturii). Autoarea se foloseşte de trei elemente purificatoare: ploaia, lupul şi focul pentru pentru purificarea cuvântului şi stilizarea poemului.

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor