- Hai, lasă-mă să-ți desenez pe coapsă

Un albatros cu aripi desfăcute

Când mergi pe țărm să fii ca o pedeapsă

Nisipului ce-ar vrea să te sărute,

 

Dar nu ajunge dincolo de gleznă,

Acolo unde albatrosul zboară,

Că prafu-i mic și locuiește-n beznă,

Tu ești zglobie ca o căprioară.

 

Hai, lasă-mă să-ți desenez pe frunte

Un colț de infinit, s-atingă cerul,

Că ești o stea, nu poate un grăunte

Să-ți descifreze într-un veac misterul.

 

- Sub tâmpla stângă tremurul aripei

E-un atribut necontestat de vreme

Că am trăit în profunzimea clipei

Şi-am fost a ta din primele poeme.

 

Pedeapsă pentru alţii, pentru tine

Mi-am descuiat şi sufletul, şi gândul...

De n-ai fi tu, iubite, spune-mi cine

Mi-ar umezi cu buzele pământul?

 

Prin estuarul inundat de lavă

Ce pasiuni fără de rost s-ar naşte,

Când mă-ntărâți trecând prin vena cavă,

Pedeapsa şi-nvierea mea de Paşte!

 

Ioan Grigoraș & Liliana Trif

Vizualizări: 24

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Ioan Grigoraș pe Septembrie 27, 2017 la 6:07am

mulțumim, Corina...

Comentariu publicat de Corina Farago pe Septembrie 26, 2017 la 10:17pm

Este superba poezia!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2017   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor