Pe-aleea de castani, sub vânt nebun,
Cad frunzele rotindu-se în cerc.
De ce se duc? Nu ştiu şi nici nu spun -
Să le-nţeleg, nu vreau să mai încerc.

Chemate sunt de iarna timpurie
Şi de poveşti pierdute-n primăveri...
Să stea? Să zboare? Cine să mai ştie?
Că sufletul e plin doar de poveri.

Pe-aleea de castani cad frunze gri
Şi vântul plânge trist în urma lor,
Când toamna nudă le va ponegri
În alb se vor ascunde - până mor.

 

Din volumul Ceremonia Iubirii  -

Editura Rovimed Publishers Bacău - 2013

Vizualizări: 21

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Ioan Grigoraș pe Februarie 13, 2014 la 6:30pm

...grazie, Elisabeta...

Comentariu publicat de Elisabeta Luşcan pe Februarie 13, 2014 la 10:05am

Chemate sunt de iarna timpurie
Şi de poveşti pierdute-n primăveri...
Să stea? Să zboare? Cine să mai ştie?
Că sufletul e plin doar de poveri.

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor