Era mult ger, amarnic şi nătâng,
Prăpăstii se-ascundeau în ochiul stâng
Dar îmi plăcea cafeaua ta amară
Din praf târziu cu armonii de seară.

Când am simţit că-ncep să mă înec
M-am agăţat de norul cel mai sec
Şi a plouat cu noi, a câta oară,
Cu hohot ars în dinastii de ceară?!

M-ai luat de mână ca şi cum n-ai şti
Că veacul nostru are doar o zi
Dar ne-am pierdut în torţe-amăgitoare
Lâng-un pian şi-un semn de întrebare.

Şi-acum simt gerul, încă n-a apus,
Căldura s-a-ndreptat în sens opus
Şi-am îngheţat în straiele de nea…
Şi mi-am uitat mănuşa-n palma ta…

Vizualizări: 44

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Gina Zaharia pe Octombrie 8, 2011 la 6:33pm
Și plouă cu glas de rouă într-un timp cu semne de-ntrebare... Pianul are brațe de curcubeu. Mulțumesc Marius!
Comentariu publicat de ZINCA MARIUS IULIAN pe Octombrie 8, 2011 la 6:28pm
Căldura s-a-ndreptat în sens opus, dar ne-am pierdut în torţe-amăgitoare şi a plouat cu noi, a câta oară, dar îmi plăcea cafeaua ta amară...
Comentariu publicat de Gina Zaharia pe Octombrie 8, 2011 la 6:18pm
Maria, lângă asemenea prieteni cafeaua e mai puțin  amară...Bucuroasă să te știu aici!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor