aseară l-am revăzut pe andrei după hăhă
nici nu știu
cum de nu ne-am ciocnit
în vreo dimineață spre troleu în jos
așa cum reușeam vara
ne purta troleul destul timp
încât îmi povestea tot ce mai făcuse
iar eu număram pe geam decoltee

ultima dată
mă strigase pe stradă
tocmai își depuse anunț într-un ziar
vroia să dea patul de 2 persoane pe unul de o p.
să o simtă pe andreea mai aproape
...noaptea se făcea un gol de aer între ei
și-i era rece la rinichi

aseară l-am revăzut după nici nu știu
ținea în mână o lesă de câine
și miroasea ușor a alcool
am înțeles că -și pierduse câinele
atât.





Vizualizări: 46

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Marilena A. pe Noiembrie 8, 2010 la 7:03pm
in fiecare poezie trebuie sa existe o poveste (doar daca nu este pastel!), insa, spre deosebire de proza, multe aspecte sunt abia sugerate. cititorul are si el imaginatie, mintea lui poate gasi intelesuri acolo unde acestea nu se ofera pe tava!
povestea lui Andrei este tragica, dar farmecul acestui text sta tocmai in faptul ca autorul o spune fara patetism. cine stie ce are de gand Andrei cu lesa aceea! alcoolul, in text, pentru mine este egal cu disperarea.
bine scris, Sebastian!
Comentariu publicat de Moroz Cristian pe Noiembrie 3, 2010 la 9:40pm
E in aer! Poemul, alcoolul...
Felicitari!

Comentariu publicat de soare ion pe Noiembrie 3, 2010 la 6:18pm
Cu amestecul actual (postmodernist) de genuri şi specii literare, nu pot să spun dacă e vorba despre un poem sau despre un microroman "a la Vasile Rebreanu", scris sub formă de versuri libere, dar nu asta contează, ci faptul că este scris cu talent: te pune pe gânduri (adică te obligă să gândeşti) şi . . . pe simţăminte - meditezi, nu fără tristeţe, la drama acelui tânăr, sugerată în mod fericit, de două elemente: lesa fără câine şi mirosul uşor de alcool. În fond, aceasta este arta: sugestia şi suspansul! Felicitări, Sebastian!
Iată acum şi o părticică din vechea mea tristeţe: o parte din producţiile poetice contemporane mi se par asemenea unor mutanţi umani: şi (eu) tot rătăcesc pe Planeta Poezie, căutând exemplare normale şi frumoase, căci, ca şi Philliphide altădată, "M-atârn de tine, Poezie,/ ca un copil de poala mumii . . . " Ah, contrariile acestea! . . . Domnule Gelu Vlaşin, vă rog să postaţi, măcar din când în când, câte unul-două poeme semnate G.Vl; şi, dacă aceasta e posibil din punct de vedere tehnic, să le ilustreze muzical Doamna Cristina Maria . . . !
Vă mulţumesc tuturor şi iertaţi-mi sinceritatea . . .
Comentariu publicat de Sebastian Breştin pe Noiembrie 3, 2010 la 3:14pm
sgb, corect e un poem mai slabutz din simplul motiv ca incerc o mica trecere de la ce scriam, la ceea ce vreau sa scriu. dar totusi daca stilistic e ok, din ce puncte de vedere il cosideri tu slab?
Comentariu publicat de Stoian G. Bogdan pe Noiembrie 2, 2010 la 11:50pm
n/am ce reprosa stilistic, dar zic cu toata toata increderea: slab
Comentariu publicat de Madalina Gheorghe-Tanase pe Noiembrie 2, 2010 la 3:37pm
Buna treaba cu patul de doua persoane si golul... "de aer" dintre cei doi... Si cainele asta, ce nerecunoscator...
Multumesc de cuvinte...
Comentariu publicat de Miriam Casian , Maria M.Casian pe Noiembrie 2, 2010 la 1:09pm
Laconic, nostalgic, atent, creionaţi în treacăt un portret. Este o privire îndreptată spre cel de alături, neputinţa de a interveni în vreun fel şi altruismul creatorului de metafore care, neavând decât cuvinte în lada comorilor, le aşterne cu un trist ceremonial pe fundalul neuitării. Cuvintele poemului cad , grele de înţelesuri, pe meandrele conştiinţei cititorului care se simte puţin vinovat că nu poate schimba lumea. Poemul responsabilizează, obligă la meditaţie, atitudine... Cuvântul final are tăişul sabiei: până la urmă ceea ce contează mai mult este afecţiunea...
Aş renunţa la cifra 2 înlocuind-o cu numeralul., mai este şi o inadvertenţă de tehnoredactare..,,..mirosea ,,este scris din greşeală ,,miroasea,,
Comentariu publicat de ORION.ALEXANDRU pe Noiembrie 2, 2010 la 8:41am
am intelesv din finalul poeziei ca omul a ramas fara nimic in viata datorita faptului ca ajunsese alcoolic. supararile l au facut asa fara nici un capatai. Dar mai trebuie mesterita putin ultima strofa la forma ei. In rest reprezintz un aspect dinm viata cotidiana cu necazuri si refulari.
Comentariu publicat de Ion Burhan pe Noiembrie 2, 2010 la 7:10am
....după şcoala rusă citire, se zice că într-un text nu trebuie lăsat niciun personaj cu destinul neclarificat.Câinele poate-l găseşte , cu recompensă, dar ce e cu andreea? Dacă mirosea uşor a alcool, pe noi ne trec presupuneri sumbre..Un exerciţiu reuşit de captarea atenţiei.
Comentariu publicat de claudia hering pe Noiembrie 2, 2010 la 12:07am
Si atit,ne lasa in suspans,sa ghicim noi ce ar putea sa urmeze.In rest chiar interesant...felicitari

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor