Și vine iar în valuri peste mine
același ieri uitat în calendar,
insuportabil azi
e răstignit prin cimitire
și nu se revelează nici un mâine,
eternul, iremediabilul fugar.
Voi dărui ceva frumos sau dulce
sau poate chiar
un colț din Gibraltar,
în amintirea orelor pierdute
când trebuia să construiesc un far.
Mai imperfect ca mine e doar timpul,
mai rătăcit și fără adăpost,
mai ignorat fiind, oricum, prezentul
în curgerea eternă
și duios.
Nu vreau un timp
aș vrea o eră glaciară,
să fiu un eschimos în miocen
să-mi las giganții
nesupraveghiați prin ere,
să mă hrănesc cu scoici și nautili.
Și voi veni cu iernile pribege
să vă reamintesc că-i soare,
azi
și liniștiți să fiți
că nici o lege nu obligă
să fim aliniați în calendar.

Vizualizări: 34

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor