Când am înţeles că te iubesc

Total,sublim,nepământesc,

Privirea ta mă minuna

Aproape că mă cuprindea

Într-un vârtej sublim şi cald,

Al dragostei copil regal.

Şi vorba ta mă chinuia

Când te ştiam a altcuiva

Îmi spuneam suflet pierdut...

Ai rămas cu ce-a trecut

Apoi,cuvinte-ntregi...

Pe rânduri goale

Aşterneam făr' de-ncetare

Atunci am înţeles că te iubesc...

Era total nepământesc

Aşa sublim,pur şi plăcut

Îmi doream să fii tăcut

Să fii fost o foaie goală

Făr' de amintiri de odinioară

Făr' de sclipiri din ochii dulci

Făr' de miresme îmbietoare

A altor ochi ce...mi-au răspuns?!

Când am înţeles că te iubesc...

Inima mea nici nu ştia

De acel fior nepământesc

De-a dreptul pur chiar îngeresc

Şi-atât de tare răsuna

Când,în sfârşit am înţeles

Că începeam să te iubesc.

Şi te iubesc cu dor nespus

Al inimii fior ascuns

Dar tu nu ştii că ai pătruns,

Într-un ungher foarte ascuns

Că mi-ai adus un dar suprem

Doar te iubesc...sublim,suprem.

Vizualizări: 57

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de cavalerul ratacitor pe Iulie 21, 2011 la 2:10am

odata ce-ai ajuns ca sa iubesti

te multumesti cu atit!,... ca mai traiesti

o clipa , o secunda , atiti doresti

sa fii ,cu ea,cu el, cu fiinta ce-o iubesti

 

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor