când plouă, doar atunci când plouă

plouă calm

plouă cu stropi mari

ce străpung pământul uscat

ca nişte obuze tăcute

 

o ploaie ce parcă ar încerca

să se ascundă

de priviri curioase

 

plouă pudic

 

o ploaie ce cade

după aritmetica bătăilor de cord

 

şi plouă în tăcerea ta

 

şi plouă cu această apă

ce îneacă gâze mărunte

şi rupe petale de flori târzii

 

mai plouă şi peste locul

care-mi va fi mormânt

loc pe care doar această ploaie îl ştie

 

şi plouă

iar când plouă umbrele dispar

dispar şi oamenii în umbrele lor

 

şi plouă, îţi spun,

ia-ţi haina în dungi maro

şi hai să hoinărim în visele altora

până ne izgonesc

în cel mai înalt curcubeu

 

până la urmă

nouă ce ploaie ne place?

 

când plouă

doar atunci când plouă

tăcerea mea

se îneacă

în tăcerea ta

Vizualizări: 17

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor