ascultam cesaria evora
în timp ce întorceam pe dos burta unui miel
și o râcăiam cu un cuțit
tu stai sub pod și te prefaci că mă vezi
când eu trec pe deasupra
cu mâinile pline de un sînge pierdut
besame mucho
și nu știu ce naiba se întâmplă
trag cât pot
și nu curge
inima se zbate prin celălalt cotlon
și nici eu nu mă zvârcolesc 
ca și cînd te-ai fi urcat pe cruce
anesteziat

Vizualizări: 27

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de ALEXANDRU SAMOILA pe Mai 22, 2014 la 3:53pm

  Din drojdia inceputului de fire,dospeste si se coace,pe jar de taina,painea omeniei. Desi stropita cu vin de mantuire,o cina ne asteapta sa ne tradam de amorul artei.O himera,cu un luceafar infipt in tampla,amesteca nuantele rabdarii.Cesaria Evora cu al sau *Besame mucho* ne vidanjeaza fiinta,iar timpul dinlauntru se prelinge in materia prima a edificarii relatiei noastre.Acolo unde aripa exista,sufletul asteapta sa desluseasca in ochii tai dimineata,unica sfidare a ireversibilului.

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor