Se ghicea al doilea val în ceaţa viorie

şi seara se ghicea după mandar

şi respirau sirenele mizantropie

din taina unui dor crepuscular.

 

Tristeţile n-ajung întotdeauna basm

de-aceea ţi-am făcut în inimă hamac

şi port, să acostez amăgitorul spasm

în aburul de Indii şi de mac.

 

Simt cum mă paşte marea următoare,

cum se deschide inutil o rană de târziu

şi de m-aş depărta de tot în anafoare

de tot străin, străin, n-am cum să-ţi fiu.

Vizualizări: 33

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor