Fluturând spre ţărm sufletele
noastre, zdrenţuite
ca nişte batiste,
aşa vom fugi din cetate,
trişti şi îngânduraţi şi neîncrezători
în cuvânt.

Pentru o mie de ani vom decreta
tăcerea,
până la surparea în noi,
umezite în lacrimi, ca azima frântă
în vin,
ne vor fi tăcerile şi visul
fără cădere în somn.

Vom pleca în călătorie
până la capătul fiinţei noastre,
vom pluti pe ape
înconjurând tânguirea noastră
şi frunze veştede de măslin
au să cadă, sfărâmându-ni-se în minte...

Sunet cioplit în lemn este cuvântul!
Iubirea noastră…
cântec înecat!

Vizualizări: 16

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de ZINCA MARIUS IULIAN pe Iunie 17, 2011 la 8:32pm
Sunet cioplit în lemn este cuvântul până la surparea în noi, fluturând spre ţărm... sufletele

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor