îmi amintesc balustrada
drumul în jos o fereastră
mîinile de copil

acestea sînt impresionante
dreptunghiuri de hîrtie
desenate cu oameni mari

mi se tot spune că
nu le cunosc
valoarea

mie nu-mi plac mamă
hîrtii pot desena şi eu
pot pune un zîmbet în
buzunarul fiecărui trecător
hîrtiile mele nu trebuie
returnate cu dobîndă
nu aruncă oameni în stradă
nu roagă pe nimeni să ucidă
nu încuie douăzeci de românce
într-un bordel napoletan mamă

cum poţi sorine să cheltui
toţi banii pe caramele?

mie îmi plac oraşele rilke
magnetofonul revistele cu
michimaus dar mai ales
caramelele

îmi amintesc
o balustradă
drumul în jos
îmi face cu
ochiul

mama calculează hîrtii
îmaginîndu-şi că
a crescut mare

Vizualizări: 99

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de CRISTESCU EMANUELA MARIANA pe Iulie 13, 2009 la 1:27pm
Minunata! Este foarte buna, veridica, transmite fior. Din pacate, arcul de aer peste balustrada ne face cu ochiul tot mai multora dintre noi. E de-a dreptul cinematografica, pare desprinsa dintr/un film superb din anii debutului lui Laurentiu Damian!.

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor