copacii îmbătrînesc
cu degetele-infipte-n cer
si geruri le-apasă umerii
carnea,
altădată stransă-n cercuri
se scutură odată cu frunzele
si cantă frumuseţea secantelor
cuiburile rătăcesc prin crengi
iar securi ruginesc in coaja nespartă
sîngele pămantului
scris in praful cu miros de pîine nouă
se călătoreste odată cu norii.

bătrînii cu pleoape uscate
coji în cercuri de timp
cern cărări pe trepte de cer
timpul se lasă-n genunchi
oftează adanc
iar clipa
se-nchide-n grăunte
rătăcind vama clepsidrei.

Vizualizări: 30

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor