CARTE CU EROI CA VOI ŞI CARTE CU POVEŞTI AMESTECATE (DOUĂ POVEŞTI POETICEŞTI) - CEZARINA ADAMESCU

 

 

 

Cezarina Adamescu:,, Carte cu eroi ca voi”

 

 (concurs în versuri)

 

Prichindelul despre care

sună prima întrebare,

într-al Florilor Oraș

este cel mai buclucaș.

El și-a pus în gând s-adune

cel puțin trei fapte bune

pentru a-și vedea-mplinită

o dorință nerostită:

un magician anume

să-i ofere de îndată

o baghetă fermecată.

Și cu încă doi eroi

(un Împestrițat ca voi)

bun băiat dar cam uituc

să se spele pe năsuc)

și Bumbița cea cuminte

căreia-i căzuse-un dinte

(tocmai de aici, din față),

au plecat vârtej hai-hui,

într-o zi de dimineață

în Orașul Soarelui.

Alte semnalmente n-am.

Cine este?

(Habarnam)

 

 

De pe mica lui planetă

Un asteroid, se pare,

(o stea albă la culoare)

unde baobabii falnici

dau de furcă la localnici,

fără avion, rachetă,

doar pe-o rază de lumină,

a aterizat în tină,

pe-un ținut arid și sterp,

fără nici picior de cerb,

păsări, urși sau căprioare,

un micuț stăpân pe-o floare.

Astfel, puștiul, lucru cert

nimerise în deșert,

unde soarele e rege

și nisipul, se-nțelege.

Primul călăuzitor

fu un șarpe vorbitor

și o vulpe necăjită

că era neîmblânzită.

Ce ușoară întrebare:

(Micul Prinț e, cine oare?)

 

 

Poartă-n creștet o scufiță

iar pe alba ei rochiță

picurate-s flori de mure.

Taie drumul în pădure

la bunica, singurică;

nu-i e frig și nu-i e frică

nici măcar când domnul lup,

mai voinic ca ea la trup,

o-ntâlnește pe potecă

și cu pofta lui zevzecă

o descoase, o îmbie,

tremurând de lăcomie.

Cine-i fata din poveste?

Știți? Dacă nu, vă dau de veste

că-i fetița

cea cu (Roșie Scufița).

 

Altă fată, toată dalbă,

ochii negri, fața albă,

poartă o aleasă vină:

decât mama ei, regină,

mai frumoasă-i, mai zglobie.

Toată-mpărăția știe,

chiar oglinda buclucașă

a reginei prea trufașă

recunoaște adevărul.

Pe când maștera, cu mărul otrăvit

s-a pus pe fapte

și pornește de cu noapte

în pădure, la pitici.

Să ucidă, pe…ia ghici.

Hai, destul, sfârșiți cu sfada,

chiar pe:

(Albă ca Zăpada).

 

 

Ca să vezi și să nu crezi!

Singuri, trei zburdalnici iezi,

au rămas, trăgând zăvorul,

fiindcă mama lor, cu zorul

a plecat devreme-n piață

să le cumpere verdeață,

drob de sare, mălăieș,

tocmai de la târgul Ieși.

Însă lupul cel hain,

nărăvit la bun tain

merge la fierar în sat,

își ascute imediat

vocea lui de crâncen bas

să imite-al caprei glas.

Reușind prin viclenie,

să înșele, ca să vezi,

doi dintre ai caprei iezi.

Și văzând cumplitul chin,

iedul caprei cel mezin

cum ședea în horn pitit

s-a jurat ca negreșit

să-și răzbune frățiorii.

Aoleu! Mă trec fiorii!

Iar eroii, cine crezi că ar fi

decât: (Capra cu trei iezi)?

 

 

Ca să pună capăt glumei

Babei, iute-n vorbuliță,

se ivise gândul lumii,

numai cât o fărămiță.

Coborând pe-o adiere,

ori pe-o aripă de vânt,

ca un fulg, într-un cuvânt,

cât piperul, cât neghina

strecurată de vecina,

tot la fel făptura lui.

Parcă este, parcă nu-i.

Tare-i drag bătrânului,

iar bătrâna-l soarbe-n ochi,

să nu-i fie de deochi,

când rostește-o vorbuliță.

Nu cumva e…

(Neghiniță)?

 

 

Un băiat în lemn cioplit

de un meșter iscusit

prinde viață-n atelier,

însă aventurier,

o porni cu tot avântul

să cutreiere pământul.

Aventura foarte scurtă

fără veste o sfârși

iar poznașul nimeri

la balenă drept în burtă.

Să vedem dac-ați ghicit.

Stați că am uitat să spun:

el avea un suflet bun,

da-nvățase, oameni buni

să scornească la minciuni!

Câte una la tot pasul

ce făceau să-i crească nasul.

Îl cunoaște orișicine.

E…

(Pinochio) vezi bine.

 

 

 

Cine păcălește, ghici,

tot scoțând din pălărie

glume pentru-ntreaga lume?

E ghidușul Păcălici,

fiul hâtrului Păcală

neam de oameni șugubeți

care l-a cam tras pe sfoară

pe un alt vestit glumeț,

pe feciorul lui Tândală,

care-i și mai nătăfleț.

Ați ghicit că-i…

(Tândăleț)?

 

 

Tot așa, din auzite,

vă întreb să știu și eu:

ale cui sunt mai iubite,

din copilăria toastă, AMINTIRI?

Ghiciți pe dată.

Dacă știți, vă dau un leu.

O să-l recomand chiar eu:

Nică-al lui Ștefan al Petrei,

ciubotar din Humulești.

nici nu poți să nu-l iubești

când după prichiciul vetrei

stă și traista-și golește

de-amintiri și de povești.

Jocu-acesta, dragi copii,

dacă vreți să-l continuați,

veți afla peripeții

cu eroii minunați.

Multe, multe bucurii

și speranțe ne-ar lipsi,

dac-acești eroi n-ar fi.

Nici nu s-ar mai povesti.

 

 

,,Carte cu poveşti amestecate”

(poveste poematică)

Am găsit în pod o carte cu povești amestecate. Tare mult m-am necăjit, că eroii au fugit din poveste, fără veste. Vreți să m-ajutați puțin să-i întorc și să-i rețin, fiecare-n basmul său? Ar fi foarte bine, zău, doar așa să se-nțeleagă de la cap, povestea-ntreagă.

S-o luăm pe rând, metodic : Prâslea, Albă ca Zăpada, s-au cam întrecut cu sfada, care-i cel mai îndrăgit și mai bine povestit din eroii de poveste. S-a făcut pe loc prinsoare pe un măr frumos de aur, cine poate să-l doboare pe hainul de balaur. Harap Alb, piticii – șapte, au trecut grăbiți la fapte. Spânul – un prilej nu pierde ca să facă pe stăpânul chiar la Împăratul Verde.

S-a iscat încurcătură la Palatul de cleștar unde mândrul Făt Frumos, dintr-o lacrimă născut, fără sabie sau scut, vrea s-aleagă-n luptă dreaptă, numai vorba înțeleaptă.

Tainic, Împăratul Roșu îl întreabă pe Cocoșul moșului trudit de ani: nu cumva a găsit o Punguță cu doi bani? Iar Alice, deșteptându-se din vis, cheamă-ntr-una Pis-pis-pis! Cum pe cine, n-ați aflat? Pe Motanul Încălțat.

Iată-l și pe Nils, micuțul, care a pornit drăguțul prin Suedia să zboare și-i purtat de o gâscă pe-aripioare.

Unsprezece lebede, așteptând să-și lepede hainele strălucitoare, parcă nu mai au răbdare. De ce oare?

Un ponei cam rotofei, a-ntâlnit Trei purceluși, pe năzdrăvănie puși. El le-a pus o întrebare : dacă vor să participe la concursul de șotron, să depună, prin urmare, trei buline de carton, drept bilete de intrare.

Numai Degețelul Tom, care-i doar un pui de om, a-ntrebat o păsărică de frumoasa Degețică.

Zâna florilor, Sorina, când află care-i pricina, își spălă cu rouă geana și aprinse-n crâng lumina, sfătuind pe Făt Frumos s-o găsească pe Ileana.

Stau Patrocle și Lizuca lângă Sora Soarelui în Dumbrava minunată, sub o salcie plecată, frământându-se în van, cum să facă să-l urnească iar pe Ianoș de pe loc, fiindcă uite, măgărușul, tare-i încăpățânat, mândru foc și năzdrăvan!

Împrieteniți la toartă sunt acum și mă-ntrebam, cine poate să-i despartă, pe micuțul Habarnam, de un ursuleț ca Fram?

Nici nu se sfârși concursul de șotron din colț de stradă că aflarăm rezultatul: vulpea păcălise ursul și căscatul rămăsese…fără coadă.

La palat, Cenușăreasa, face pe bucătăreasa. Însă uită din păcate, să presare în bucate, niscai sare, cât un bob și nițel piper, un drob, mălăieș, dintr-al caprei călcăieș, cumpărat din târgul Ieși, pentru cei trei fii ai săi, unul bun și doi mai răi. Măi, măi, măi!

Se grăbește să se culce Iepurilă-Varză-Dulce, cam fudul și cam bățos dacă nu l-aș ști fricos, veșnic pofticios de napi. Numai tu refuzi să-i papi ca un mofturos ce ești!

Astfel, poți să născocești o duzină de povești, mai din cărți, din auzite. Ia, Înșir-te mărgărite!

Ce părere-aveți copii? Vă încumetați să dregeți, așa carte, mă-nțelegeți, ca s-o pot și eu citi?

 

 

CEZARINA ADAMESCU

REDACŢIA AGERO

 

 

 

 

 

 

Vizualizări: 373

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de adamescu cezarina victoria pe Februarie 12, 2011 la 3:46pm

Nimic mai adevărat. Dar ce putem face noi? Avem două alternative: sau să scriem pentru sertarele noastre, sau să publicăm tiraje modice care nu vor ajunge niciodată la cititori?

Iată, aceasta este una din aşa-zisele "suferinţe ale culturii".

Mulţumesc pentru răspuns. Dacă o să mai doriţi să citiţi ceva, să-mi spuneţi şi vă trimit.

cu drag şi preţuire, Cezara

Comentariu publicat de Sânziana Batişte pe Februarie 12, 2011 la 2:23pm
Din păcate, nu ştiu să vă dau un răspuns...
În schimb, vă mărturisesc că sunt consternată să văd pe tarabe atâtea cărticele pentru copii, care nici nu ştiu prin ce mă sperie mai mult: prin versurile neinspirate sau prin ilustraţiile pe măsura acestora?...
Comentariu publicat de adamescu cezarina victoria pe Februarie 12, 2011 la 2:08pm

MULŢUMESC, STIMATĂ DOAMNĂ SÂNZIANA BATIŞTE.

E FOARTE ADEVĂRAT, E NEVOIE DE LITERATURĂ PENTRU CEI MICI CARE AU RĂMAS CEI MAI FIDELI CITITORI. DE ACEEA NE STRĂDUIM,

DIN PĂCATE, PRIN SISTEMUL DE DIFUZARE ACTUAL CARTEA DE COPII AJUNGE FOARTE GREU LA DESTINATARI.

CE S-AR PUTEA FACE ÎN ACEST SENS CU TOATE CĂRŢILE CELOR MICI PE CARE LE-AM SCRIS CU DRAGOSTE?

CEZARA ADAMESCU

Comentariu publicat de Sânziana Batişte pe Februarie 12, 2011 la 1:56pm

Originală şi cu bună finalitate educativă ideea concursului în versuri, pe baza poveştilor.  Iar versurile sunt plăcute, amuzante, pretabile oricând la punerea în scenă. Simpatică şi "Cartea cu poveşti amestecate", care, şi ea, pune la încercare isteţimea copiilor şi-i invită la lectură.

Felicitări! E mare nevoie de literatură pentru copii scrisă profesionist...

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor