Casa cea veche

                                                                                                        

                                                                                                       Pentru scriitorii fără casă

 

 

Primesc mesaje din când în când,

a fost o casă, o vom părăsi,

pe treptele ei sunt urme de paşi, picături de sânge,

cuvinte cu aripi rupte,

umbra gemenilor care ne chemau în camerele secrete…

 

Unele lucruri nu le înţeleg, altele sunt din alt veac,

între paginile cărţii uitarea,

o frunză neştiută, durută,

incapabilă să cadă în obsesia verde…

 

Nu vă pară rău după casă,

doar după lacrimile care au udat treptele de la intrare,

după fluturii morţi căzuţi pe cimentul rece,

după zilele în care nu aţi locuit-o!

 

Se va face o sală de jocuri, una de modă, una de internet-cafe,

 ori de alte aplicaţii,

dar noi vom rămâne cu amintirea ei,

o casă şi misterele întipărite în pereţi,

era şi timpul,

piatra din capul unghiului se făcuse imponderabilă,

dispăruse de mult şi nimic nu mai lega pereţii, ai, pereţii…

 

Se vor prăbuşii ecouri ca ferestre, ca tencuieli, ca insomnii…

 

Treptele se vor năpârli, străinii o vor locui şi noi nu vom fi acolo…

 

Vizualizări: 26

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor