într-o zi vom fi la adăpost. o să le dăm tot ce vor. o să mănânce lapte
cu cereale din cutiile frumos colorate. în sandale & haine ușoare
vom trece iar ruinele astea nu îi vor stârni niciodată. nu vor vedea cum
noi ne uităm unul la celălalt aceleași imagini – decembrie 2007 când
afară ploua eu ți-am cerut bani de țigări. era 5.40 n-aveam voce.
semaforul era roșu dintotdeauna & chioșcul de peste drum părea o
himeră. vedeam degetele vinete în șlapi. m-am repezit la dos sub firma
luminoasă. înăuntru erau voci calde fețe zâmbitoare. am poftit am zis ce
mama dracului cât o să mai strângi halbe de pe mese. am mers la tipu în
cămașă roșie îl știa lumea. am luat un pix și-am semnat că-ntr-o lună
predau cheia dar nu durează atât îl asigur. îmi tremura vocea am zis 30
de mii roșu. în coada ochiului se aduna lumea roata se-nvârtește la fel
de simplu mereu. twenty-four black even sună o voce metalică pe
care o aud în vis. ziua mea. nimănui nu-i păsa dar 6.15 am intrat pe
ușă. ce bine că ațipiseși. am uitat de țigări – văd aburi pe lângă
burlane găurite. plouă din nou. îmi trag mânecile. suflu. e o primăvară
rece & cartoanele astea sunt tot mai ude. tot mai moi

Vizualizări: 14

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de silvia caloianu pe Iulie 29, 2010 la 7:03am
citit cu placere. fara ampersande.

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor