Când vorbeşte păcatul cel mare din om, două lucruri ies la suprafaţă:

1.Obsesia discursului despre imagine
2.Obsesia discursului despre recentralizarea lucrurilor descentralizate.

Toţi am trecut prin asta, într-o formă echivalentă, mai mult apoi mai puţin, nu aici e problema. Ieri mi-am impus să ascult până la capăt, discursul unui invitat întâmplător la un post de radio, nu are importanţă cine, să zicem politicianul DC. La final aveam impresia că mă aflu în Coreea de Nord. Şi nu e vorba aici de comunism declarat pe faţă, dimpotrivă, s-a discutat doar prin asociere cu aspecte de dreapta. Evident că e puţin forţat ce spun, dar nu în sensul în care vă imaginaţi, ci e mult mai grav decât atât. De ce e aşa grav, vă explic imediat. Deoarece crimele ideologice sunt mult mai grave decât crimele fizice. Crimele ideologice ţin de uciderea sufletelor pe termen lung, iar moartea fizică nu există, ori mulţi oameni nu realizează asta.

Sunt oameni care duhnesc a marxism de cum respiră, dar păcatul cel mare din om nu-şi dă seama de asta, păcatul cel mare de care vorbea Hristos, crede că are tovărăşii utile cu "revoluţionari" autodeclaraţi ca fiind cei mai buni dintre cei buni.

De latura maoistă a marxismului nu mai e nevoie astăzi, atâta timp cât deja funcţionează identificarea facială şi nano-tehnologiile. Faptul că marxiştii încep să devină activi, înseamnă că degringolada violenţelor comuniste din SUA, va ajunge şi la noi în curând, precum a fost numit nedemocratic şi nu demult, cadavrul viu al marxistului DC, ca o mănuşă fix peste aranjamentul cadavrelor moarte de la "Colectiv", schimbându-se astfel macazul unor politici financiare ce cu totul întâmplător s-au nimerit potrivite, dar care au deranjat foarte sus probabil. El şi numai el a ajuns la putere nedemocratic în acest mod, forţat să fie numit în Parlament nu se ştie de unde. Noroc că nu a stat prea mult acolo, dar fenomenul a fost ca un semn pentru cititorii de semne.

Să nu vă miraţi că în viaţa particulară, marxiştii sunt aproape simpatici, iar încăpăţânarea şi muncile veşnice nu sunt străine de modul lor de a fi, aparent de apreciat în anumite contexte. 

De ce capitalişti înstăriţi precum Friederich Engels, deveneau susţinători de imagine, sponsori ai unor ideologi satanişti precum Karl Marx? Exact ce spuneam la început, vanitatea e pe primul plan la ei, pozele frumoase contează. Sclavizarea celor folosiţi aduce profit, iar heirupismul ONG-ist impus şmechereşte altora mai naivi, în plus albeşte bine banii negri. Dar evident că sclavii nu ştiu asta, ei sunt idealişti convinşi în direcţia greşită, pentru imaginea fiarei. Pentru că icoana fiarei contează! Exista şi un prototip al unui astfel de personaj sinistru din viitor, în cărţile lui Asimov. Se numeşte "Catârul". Fundaţia şi Imperiul.

Păi ori e icoană, ori e fiară, când constaţi că nu se potriveşte scurtcircuitul cu mecanismul, te opreşti pentru câteva clipe în loc, faci ochii mari cât cepele şi ciuleşti bine urechile, că cineva de sus ne-a şoptit tot timpul asta la ureche: Atenţie la făţărnicie! ICOANA FIAREI!

Vizualizări: 40

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor