Cineva, îmi spunea deunăzi: mi-aş dori pe cineva pe care să pot să-l fac fericit ca atunci când va ieşi pe uşa, să îşi dorească să se întoarcă repede, acasă.

Cine nu îşi doreşte să fie fericit? Sunt foarte mulţi oameni care îşi doresc lucrul acesta, dar: ori sunt neputincioşi, ori din prea mult orgoliu, nu reuşesc. Principalul motor este sufletul ; trebuie să ştii cum să îl hrăneşti.

Cât te costă să fii sincer, maleabil, tolerant, tandru, să îi doreşti binele, aproapelui tău? Când ai sufletul plin de iubire, poţi dărui o clipă de fericire cuiva; preaplinul mulţumirii tale îl face şi pe celălalt fericit. Asta nu înseamnă ca tu să fii aşa şi celălalt să profite de aceste calităţi ale tale, să te creadă naiv, să îşi bată,  pur şi simplu,  joc de tine! Numai o minte diabolică poate să gândească aşa ceva!

Când văd oameni veseli, când citesc pe siteu-ri ca „x” sau „y” lansează vreo carte sau au vernisaje cu expoziţii de pictură sau artă fotografică,  sau cineva cunoscut mă anunţă că a realizat ceva, mă bucur la rândul meu ca şi cum eu aş fi în locul lui. Ştiţi cât de puţin îi trebuie unui om să fie fericit? Nu este nevoie decât de un cuvânt bun, de un sfat sincer care să rodească, de o mâna întinsă atunci când trebuie. Şi cât de dezamagit poate să fie, când intenţiile sunt false,  făcute din răutate, ură, invidie?

Unii oameni nu au ochi să vadă în jurul lor minuni. Eu cred în ele, pentru că mie, chiar mi s-au întâmplat minuni! Toate lucrurile mici care mi se întamplă, le consider nişte minuni, mă bucur pentru ele şi îi mulţumesc lui Dumnezeu că mi-a dat ochi să le vad. Făceţi-vă din lucrurile mărunte, bucurii! Acestea, de fapt, sunt clipele adevărate de fericire!

 

Vizualizări: 11

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Emil Dumitru pe Iulie 17, 2011 la 3:33pm

Citind acestă scurtă proză, scrisă cu şi sigur din inimă, m-am bucurat enorm că cineva are un asemenea curaj şi scrie şi despre ce şi cum sincer simte! Şi ce mult aş scrie şi eu pe acestă temă, dar să facă un bărbat asta... ar fi pentru unii foarte anormal! Apoi, mi-am amintit că, în urmă cu ceva ani, scriam:,,Nu-mi este frică să întind o mână şi să-ţi cerşesc dragostea. Dacă voi fi refuzat, mâna mea se va transforma într-un ram. Ramul va înmuguri, înfrunzi, înflori şi rodi. Vor veni fluturi şi poate chiar pasărea paradisului. Într-un final tu vei culege roadele. Mă întreb? Când ai fost mai fericită, când m-ai văzut cu mâna întinsă, sau acum, când culegi roadele!''

Şi Doamne, puţin suntem cei care ştim să ,,trăim'' fericirea, dar şi mai puţini, care ştim s-o dăruim!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor