Peste tot năvăleşte o apă murdară, o simţi?

Toate ruginesc, peste tot plutesc nori de gunoaie,

Un lichen cenuşiu inundă străzile, pieţele, casele.

Nu mai ai unde să fugi, nu mai ai unde să fugi,

O bacterie roade pietrele, fierul, aerul, carnea,

Totul cocleşte, se degradează, putrezeşte, moare,

Se acoperă cu ciuperci uriaşe, cu noroi, cu mâzgă, cu bale.

Un monstru nevăzut aruncă tăcut respiraţia lui puturoasă,

Nu mai ai unde să fugi, nu mai ai unde să fugi,

Nicio insulă, niciun loc unde să se fi retras puritatea,

Niciun ascunziş unde să respiri, să te bucuri.

Nu mai ai unde să fugi, nu mai ai unde să fugi,

Caut un loc curat; nu-l găsesc şi mi se face frică.

 

 

Vizualizări: 463

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Radu Liviu Dan pe Decembrie 11, 2015 la 2:08pm

"Totul este poezie, dacă te pricepi să vezi." - Angela Marinescu

Comentariu publicat de Luiza Cala pe Noiembrie 29, 2015 la 10:50am

Sper că fiecare are in suflet un colțisor curat, ca-l putem crește si, in loc s-o distrugem, putem să curățăm lumea noastră! Imaginea este graitoare. Felicitari!

Comentariu publicat de ION JERDEA pe Octombrie 16, 2015 la 11:44pm

Bonjour tristesse...

Comentariu publicat de dumitru ichim pe Octombrie 16, 2015 la 5:19am

Nu mai ai unde să fugi, nu mai ai unde să fugi,

Caut un loc curat; nu-l găsesc şi mi se face frică.''

PENIȚA DE AUR!

Comentariu publicat de Silvia Bodea Sălăjan pe Octombrie 15, 2015 la 7:36pm

Si eu caut dar singura posibilitate de a-l  găsi este sa mă întorc spre sufletul meu.Ca buruiana rea şi necosită  Urâtul creşte-n noi şi ne inundă E atât de trist şi-atîât de grea povara Epava lumii, Doamne , se scufundă!

Comentariu publicat de TIMERMAN DUMITRU pe Octombrie 15, 2015 la 2:19pm

Super poemul. Felicitări...iar eu vă spun despre "  locul curat " pe care-l caut şi eu..

Am să navighez

 

către o lume inefabilă.

Acolo, nu o să mă puteţi ucide

cu dureroase cuvinte pământeşti.

N-o să mă puteţi ţintui

în judecata voastră nedreaptă.

Voi naviga către un tărâm,

unde iubirea mea va înflori

ca un ghiocel

scăpat de sub zăpada durerii.

Voi scruta patria îngerilor.

Dumitru Timerman

Comentariu publicat de Ruse Florian pe Octombrie 15, 2015 la 10:55am

Da!

Frumos! (Desi nu stiu daca e cel mai potrivit cuvant, tinand cont de mesajul poeziei. Nu s-a vrut a fi deloc o ironie)

Felicitari din partea mea! (O sa va mai urmaresc, promit, ca m-ati facut chiar curios)

Comentariu publicat de Adrian Grauenfels pe Octombrie 15, 2015 la 10:53am

Bine , asta e viata moderna intre gaze gunoaie si razboaie. Practic e nevoie de degradare si entropie. Altfel am trai intre mumii, cadavre si dinozauri impecabili. 

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor