CE BINE VORBEŞTE...
               
                Ce bine vorbeşte, domnul Popescu!  Mă uit la domnia sa, şi nu-mi vine să cred! Nu se mai enervează, nu mai are tusea aia înecăcioasă de ofticos, când face unele pauze,  nu mai scuipă printre dinţi ca un neam prost. Este adevărat, că şi de data aceasta am făcut unele eforturi să-l ascult, dar m-am minunat că , în sfârşi, domnul Popescu, distinsul nostru deputat, domnul Popescu a început să-şi intre în normalitate! Aflat ca niciodată mai aproape de domnia sa, fără să vreau mi-am dat seama că a început să folosească  şi unele parfumuri ceva mai scumpe, chiar dacă încă mai uită să se spele sub braţe, iar năduşeala aia imposibilă care-i curge peste tot pute de crezi că are întotdeauna alături  instalată vreo cabină de wc. ecologică...
                 N-o să vă vină să credeţi, dar domnul Popescu a venit la întâlnirea cu noi , atenţie,  numai cu două ore întârziere faţă de ora anunţată în invitaţie şi, trebuie să remarcăm, omul a venit, cât de cât, adecvat îmbrăcat. Vreau să spun că purta costum albastru, cămaşă albă şi cravată roşie. Mai are de revăzut zona picioarelor. Nu este tocmai plăcut să vii în costum  şi cravată iar în picioare să porţi adidaşi! În sfârşit, am văzut şi primul semn serios de adevărată domnie şi de îndreptare, la domnul Popescu ,în sensul că, la buzunarul de la haină şi-a aşezat, este adevărat, nu tocmai inspirat, o batistuţă de culoare roz! Nu ştiu cine l-a consiliat astfel, dar, aşa ca un început într-ale domniei, pot să spun că domnul Popescu, aşa cum ne-a apărut nouă astăzi,  nu mai seamănă aproape deloc  cu acel „domnul Popescu” de ieri.
            Vreau să vă mai spun ceva, ceva extrem de subiectiv, ceva ce ţine de mândria noastră de alegători, de felul nostru de manifestare şi poate chiar de felul nostru de percepţie a unor schimbări specifice la oamenii noştri politici.  Mi-a  plăcut, de pildă, felul în care domnul Popescu a început să se uite la noi. A început, este adevărat, cu timiditate, dar a început să-şi ridice altfel capul, are o semeţie de conducător, ne priveşte deja de la o anumită distanţă, dintr-un loc în care noi n-avem acces, sigur dintr-o altă lume, pentru că pare uşor misterios şi pierdut, se vede că l-a prins oarecum forţa puterii pe care i-o dă postul de deputat şi, recunosc, asta ne place. Altfel spus, ne place şi nouă, ca domnul nostru deputat,   să ne privească de sus, de foarte sus!  Să ne privească aşa cum fac politicienii noştri adevăraţi, să ne privească de-acolo, din sferele înalte ale puterii şi să-şi intre cât mai repede în haina omului important!
            Noi i-am croit această haină, domnului deputat Popescu, noi l-am obligat prin forţa  votului nostru să se îmbrace altfel, să se ridice sus, sus de tot, să ne dea sentimentul că acolo, în înalturi, am putea fi  şi noi alături de el. Dacă domnul deputat Popescu, omul ales de noi să ne reprezinte interesele în zona de sus a puterii începe să-şi intre în rolul pe care noi i l-am oferit, atunci este bine! I-am şi sugerat, să-l privească pe domnul Naste-Curlescu-Neam-Prost, să-i studieze un pic personalitatea, mersul, privirea, zâmbetul, felul în care-şi roteşete cuvintele prin gură, înainte să le dea drumul spre noi, prostimea... Să-l privească pe domnul Ion-Cristoşii-Mă-sii, singurul, unicul ziarist cu faimă, cu trecere peste tot unde pute serios a bani şi putere, să-i prindă din zbor mimica feţei, rotunjirea buzelor şi mai ales umflarea obrajilor atunci când începe să ne transmită o parte din gândirea sa filosofică, o parte din gândurile sale patriotice, de pe vreamea celuilalt regim. Să-i studieze pe noii veniţi în zona puterii, pe toţi cei care ne-au promis fericirea absolută şi iubirea eternă şi să ia, de la fiecare, ce are mai special, mai reprezentativ. Să vadă şi să simtă, mai repede şi mai bine, cum se minte de nevoie, de necesitate şi din interes, să vadă şi să simtă, aşa cum văd şi simt politicienii noştri, cum se fură în interes personal, în interes de grup şi în interes de neam de sânge, ori fără nicio legătură de neam. Să înveţe mai repede tehnicile speciale ale trădării celui care te-a ales pe funcţie, ale trădării interesului naţional şi chiar ale trădării de dragul artei trădării.
            I-am cerut, domnului nostru deputat, în termeni extrem de politicoşi să înveţe mai repede arta minciunii şi s-o folosească cu toată deschiderea şi priceperea domniei sale, împotriva noastră, ca să simţim şi noi misterul unor minciuni adevărate, „cinstite” dacă pot să-i spun aşa, să ne simţim mândri că alesul nostru este mincinosul nostru, că alesul nostru este trădătorul nostru, că alesul nostru este în sfârşit, politicianul nostru adevărat, omul în care am investit încredere, speranţă şi adevăr!
             Să ştiţi că primul pas, domnul Popescu l-a şi făcut, şi am ţinut să-l felicit personal pentru atenţia ce ne-o acordă. Şi-a angajat la cabinetul parlamentar, pe post de secretar personal, pe tanti Eleftera, soacra domniei sale din partea celei de-a treia soţii, pe fiica cea mică, din cea de-a doua căsătorie, a angajat-o pe post de consilier de imagine şi pe băiatul Belu, din prima căsătorie, un băiat admirabil, cu trei condamnări pentru furt calificat la activ, l-a angajat pe post de şofer, director de cabinet şi relaţii cu presa...
             Este adevărat, Belu ăsta, este din firea lui neam-prost, ne cam înjură atunci când apelăm la el cu ceva, dar nouă, tocmai asta ne place! Să ne înjure de mamă, de tată, de dumnezeii-dumnezeilor noştri şi cum i-o mai veni la gură! Poate, dacă îşi pune mintea cu noi, să ne şi lovească după cap, aşa, un pic şterngăreşte, dar să ne lovească, să-i simţim forţa şi puterea de fiu de deputat!
            Lumea, că d-aia este lumea făcută, fără să stea prea mult pe gânduri, a început deja să vorbească despre unele incompatibilităţi şi chiar unele derapaje, chipurile, de la morală...
          Prostii mai mari nici n-am mai auzit!
          Îmi vine să înjur şi să blestem acest neam nerecunoscător, rău intenţionat şi fără pic de cultură politică!
Păi, băăăă, fraţii mei,  în loc să fim mândrii că intră şi domnul deputat al nostru în lumea bună a politicii româneşti, noi deja ne dezicem de el? În ce lume trăim, domnii mei? De unde atâta lipsă de respect faţă de un ales al neamului? Şi, dincolo de orice s-ar spune, atunci când a fost vorba să se facă listele cu deputaţii noştri, voi unde aţi fost, măi, vorbitori de rele? Când ni s-a propus candidat la deputăţie,  domnul Popescu, noi ce-am făcut? Vă mai amintiţi? Nu vă mai amintiţi? Lasă, că vă amintesc eu! Ne-am luat frumuşel punguţa cu ulei şi zahăr, am dat buzna  la masa domnului Popescu, am mâncat mititei, am băut berea dată de doamna Eleftere- soacra, ne-am „bătut pe burtă”, cum se spune, cu domnul Popescu de parcă îi eram egali şi chiar superiori, şi, acolo, bă, acolo la cârciumă, beţi, tâmpiţi şi prostiţi de vorbele mieroase ale doamnei Eleftere-soacra, i-am transmis toată iubirea noastră, şi i-am dat votul de deputat! Acolo, la cârciumă l-am ales noi deputat pe domnul Popescu, pentru că mersul la urne, în duminica următoare nu a fost decât o simplă formalitate! Este? Vă mai amintiţi? Mă poate contrazice cineva? Acuma de ce nu vă mai place, domnul deputat Popescu? Şi staţi să vedeţi ce perspective are domnul deputat! O să-l vedeţi cât de curând ministru la industrii sau ministru la turism, că distinsa sa soţie, este vorba de ultima, de doamna, Geta-blonda, ne-a spus că are în vedere să-şi cumpere o căsuţă de vacanţă pe litoralul Barcelonei...
          Nu vreau să intru în jocul celor care n-au caracter şi se dau duşi de vânt!
          Domnul Popescu, aşa cum se prezintă azi, are toate şansele să devină un politician adevărat, un politician despre care toate instituţiile justiţiare din ţara asta să poată vorbi la un moment dat în felul lor special, atât despre  domnia sa cât  şi despre noi, adică despre  noi, noi cei care ne-am vândut votul la cârciumă şi  l-am introdus în politică pe domnul Popescu!
          Nu vi se pare, oarecum măreţ şi suficient, pentru nişte iluştri anonimi ai lumii?
          Acuma, fără să ne mai ofuscăm în zadar, eu zic să fim ceva mai atenţi că se apropie din nou alegerile şi după cum se observă, domnul deputat Popescu a şi plecat prin sat cu punga de mălai şi sticluţa de ulei! Şi, atenţie, cineva foarte deştept l-a învăţat să poarte un costum alb, alb- imaculat, să se vadă de la distanţă, chipurile, că omul nostru este nepătat...
           Observaţi de ce-mi place mie, tot mai mult,domnul deputat, Popescu?
 George Rizescu
 17.02.2012, Piteşti.
              

Vizualizări: 196

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Geanta Tony Jannin pe Martie 5, 2012 la 4:36pm

Interesant si inteligent mod de a sublinia "abilitatile" alesilor nostri d-nule Rizea.Ar fi extraordinar daca "masa de manevra" ar intelege acest mesaj.Tare mi-e teama ca "ochelarii de cal" ne vor insoti mult timp de-acum inainte,mai ales in anii electorali.Felicitari!

Comentariu publicat de GEORGETA ANDRIES pe Martie 4, 2012 la 12:34pm

Amar, dar adevarat...

Comentariu publicat de zadic ioana pe Martie 3, 2012 la 7:59pm

Un altfel de...Caragiale...

Comentariu publicat de IUGA NICOLAE pe Martie 3, 2012 la 7:47pm

                    Asa vorbiti despre ei de parca nu noi ii urcam acolo sus. De ce nu punem academicieni, oameni de carte, oameni cu carti, etc. Stiti de ce ? Nu ne plac, nu sunt d-ai nostri dan popor, sunt superiori, culti, oarecum distanti, nu danseaza in piata ca sa ne cumpere, nu vin cu Q7 sau cu X 6 pentru ca nu au asa ceva. Si, cand vorbesc, nu spun ca au fost in intarziere fiindca au avut un caz fortuit si nici nu pun in textul vorbit  virgula cu ...gura. Noi nu votam din aceia care vin la intalnire cu Loganul sau cu RATA.si nici cu tramvaiul.

Comentariu publicat de Dumitru Nicusoara pe Martie 3, 2012 la 7:25pm

Bine,  bine, isi schimba costumatia, coafura , vocabularul, inaltimea de la care ne vorbeste dar... cu burta ce face? Tot gretos ramane. Propun sa-i alegem fara burta, macar sa admiram un fizic ca in rest.... ii spalam noi cu injuraturi.Ti se face lehamite cand ii vezi umflati dormitand pe scaune, nu trebuie sa fii cu ei sa le auzi grohaiturile.Tara de la ei asteapta sa fie condusa. Ne trebuie oameni responsabili, integri, cu personalitate puternica care sa vrea sa faca ceva pentru tara asta. Numai bine!

Comentariu publicat de Morariu Elena pe Martie 3, 2012 la 6:11pm

 Aveţi grijă! Că se apropie alegerile. Trebuie neapărat să-l alegeţi din nou. Numai atunci va reuşi D-nul Popescu să-şi desăvârşească cizelarea. Va învăţa cum să se îmbrace, precis îşi va schimba adidaşi, cu alţii, de la altă firmă, va ştii cum să vi se adreseze, îşi va găsi vre-o mătuşă bogată şi mai ales va stabili de la ce înălţime să vă vorbească. Ar fii păcat să vă da-ţi voltul altcuiva, după ce aţi investit atât de mult în omul ăsta.

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor