E totul trist şi-nnegurat


Sunt nori ce-atârnă-n noapte...


Dar ce se-aude, oare?


Sunt ale tale şoapte...



Sunt şoapte dulci amare


Din buze ce suspină


Nici nu le ştiu, şi totuşi...


Durerea îmi alină...



Mă simt privită-atât de-intens


Deşi sunt singură şi tristă...


Mi-aluneca pe jos cămaşa...


De parc-ar fi doar o batistă.



Fiorul unei mângâieri


Străbate pielea-mi rece...


Se mişcă pe-ai mei umeri goi


Şi peste sân îmi trece...



Tresar atunci şi mă gândesc


Că e doar vântul lin...


Deşi, mă văd chiar goală


Şi sufletul mi-e plin...



E plin de-un foc ce arde


Cu vâlvătăi de amor...


Nu poate să se stingă...


Iar eu mă-mbăt de dor...



Dar dor de cine, oare?


De ochii ce nu-i ştiu?


De buzele pe care


Le-aud noaptea, târziu?



Eşti doar o nălucire?


O salbă de safire?


Un prinţ căzut din soare?


Sau ce eşti tu, iubire?...


Vizualizări: 31

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Irina Soneriu pe Iulie 9, 2010 la 10:48am
Multumesc mult.
Comentariu publicat de HALAS ELENA DORINA pe Iulie 8, 2010 la 12:00am
Frumoasa si dulce traire transpusa in poezie!Felicitari!

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor