Durerea mea e mai mare..
vine din adancul fiintei mele,
facandu-se totodata una cu mine.
Nu-mi mai dau seama daca e un virus,
un intrus
sau daca durerea asta sunt eu insami.
Cu forte diabolice parca
mi-as scoate amaraciunea din piept,
cu gheare negre,lungi si ascutite as apuca bine de ea si as trage.
Cu ochii injectati
imi vad dintr-odata mainile,gheare..
lungi..si negre..si ascutite.
Nu mai disting realitatea si posedata de o putere malefica,
fac mainile caus si le infig in mine.
Alimentat fiindu-mi visul,
trag.
Trag cu indarjire de ceea ce vad a fi durerea mea,
chiar daca durerea e insuportabila.
Un ghem visiniu de lana incurcat,in mine.
Trag de el cu forte incredibile si il arunc pe podea.
Treptat imi revin.
Vederea mi se clarifica iar
ghearele iau forma mainilor.
Infricosata si panicata de ceea ce vad
jos,de constientizarea tarzie a faptului,
abia acum imi dau seama ca
ceea ce parea a fi un ghem de lana visinie incurcata era de fapt
inima mea.

Vizualizări: 74

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Mihai Katidas pe August 2, 2013 la 8:16pm

am citit cred de vreo doua ori poemul,ca imagini este șocant,primul pas,al doilea  ,lirismul,de fapt citesc la limita prozei lirice,interesant!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor