Ce simte fiinţa, când vede aripa uliului înfometat
Fiorul care muşcă din corpul încordat
În noaptea cu gânduri reci de fiară
Simţirile ghearei ce leşul şi-l cară
Ori poate vede raza lunii în coasa ce sclipeşte
Când rănită durerea în loc se opinteşte
Şi zace nervoasă, în vasele umplute din venele tăiate
Nu îşi înţelege aripa moartă ce pare că-i mai bate
În atmosfera stinsă se revarsă tăcere
Regretul ne văzut în lumea nopţii piere

Vizualizări: 32

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Carmen Ciumărnean pe Ianuarie 1, 2011 la 3:10pm
Cu plăcere, Flavius...e o deformaţie profesională...şi nu sunt doamna carmen...sunt simplu, Luminiţa...La mulţi ani şi ţie
Comentariu publicat de flavius marin pe Ianuarie 1, 2011 la 10:57am
multumesc pentru corectare doamna carmen la multi ani
Comentariu publicat de Carmen Ciumărnean pe Decembrie 31, 2010 la 10:38pm
Interesant poemul tău...nu te fereşti să foloseşti cuvinte "crude" şi-mi place acest lucru...corectează, te rog, "m-ai" din "m-ai bate" şi, la ultimul vers, "nopţi"

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor