TALESTRI, REGINA AMAZOANELOR

Capitolul IV

 

       -  Ce zi frumoasă!

       Talestri deschise uşa salonului căptuşit cu lemn de brad şi se aşeză, ca o răsfăţată, pe jilţul de lângă fereastra întredeschisă. Soarele trimitea tăişuri galben-aurii prin draperia de un alb transparent, asemeni unei pânze de paianjen, accentuând reflexele părului ei, cu nuanţe neobişnuite, de violet.

       -  Uite cui îi e bine! se auzi vocea Burneshei din pragul uşii.

       Comandantul o iubea pe prinţesa amazoanelor, de parcă ar fi fost fiica ei, şi îi era credincioasă chiar dacă îi amintea de amazoanele-fruntaş. Vedea în ea o viitoare regină, chiar dacă un pic răsfăţată, dar cu intuiţia şi puterea zeilor Anunnaki, căci aceştia erau strămoşii ei.

       -  Burneshaaaaaa! Eu zic să vezi de amazoanele tale şi mă laşi, măcar o dată, să îmi beau ceaiul de dimineaţă în linişte. Nu-i aşa, Aela?

       Talestri privi către prietena ei cea mai bună, aceasta stătea în poziţie de drepţi lângă o fereastră.

       -  Aşa o fi, draga mea surioară, încuviinţă ea. Totuşi, ar trebui să îţi comunic faptul că Burnesha ne va însoţi şi la “vânătoarea” noastră.

       Talestri începu să râdă cu hohote. Lăsă, pe măsuţa rotundă de lângă ea, bucată de lipie cu miere din care apucase să guste şi se ridică din jilţ. O îmbrăţişă pe Burnesha şi, după ce se aşeză din nou, în jilţul ei continuă:

       -  Adevărul este că, de când mă ştiu, Burnesha a fost umbra mea. Chiar mă gândeam cum ar putea fi… altfel…

       -  Charie! Charie! Maiestateee! se auzi o voce de bărbat.

       Arestes intră, gâfâind, în salon şi se opri lângă Burnesha. Aceasta îl privi uimită şi-l întrebă:

       -  Nici n-am plecat şi deja îţi intri în rol de şef? Ei, să zicem că pe moment pot aprecia asta. Ia zi, ce-i aşa urgent?

       -  Zeii din Esagila i-au atacat pe igigi?

       -  Şi-au atacat proprii scalvi? întrebă uimită Talestri, rămânând cu gura căscată.

       -  Era de aşteptat, draga mea, se auzi vocea reginei Diossippe.

       Aceasta întră, vădit grăbită, în încăpere şi se aşeză, comod, în jilţul de lângă fiica ei. Îşi luă cana de ceai, deja pregătită, şi, închizând ochii, sorbi din ea de parcă ar fi gustat din nectarul zeilor. Privi către ceilalţi, care aşteptau să continuie discuţia. Diossippe zâmbi şi întrebă:

       -  Totuşi, nu văd care e problema noastră?!

       Burnesha îi făcu semn lui Arestes să răspundă. Acesta se fâstâci un pic, apoi, prinzând curaj, începu să vorbească:

       -  Draga mea regină Diossippe, am primit astăzi de la Druida-Mamă nişte licori pentru “vânătoarea” prinţesei Talestri…

       Arestes zâmbi şmechereşte către Burnesha, iar aceasta îl înghionti în semn să continuie.

       -  Druida-Mamă a trimis şi o scrisoare, continuă Arestes, prin care ne solicită ajutorul. Se pare că s-au amestecat în treburile zeilor ajutându-i pe sclavii igigi.

       Diossippe deveni nervoasă. Se ridică din jilţ şi se îndreptă spre Arestes. Acesta se ascunse, instinctiv, după Burnesha. Regina zâmbi şi, întorcând spatele celor doi, se îndreptă spre fereastra unde stătea Aela şi zise:

       -  Dacă Druida-Mamă ne-a cerut ajutorul, va trebui să facem acest lucru. Este riscant, zeii din Esagila sunt puternici, foarte, dar cu puţin noroc, poate ne iartă şi înţeleg că am fost forţate de împrejurări. Draga mea Burnesha, ştiu cât de mult îl venerezi pe Antal, dar ştii şi cât de multe le datorăm druidelor. Sunt surioarele noastre…

       -  N-am putea lăsa chestia cu “surioarele” pentru altă dată? o întrerupse Arestes?

       -  Cam nepoliticos… dar ce poţi întelege tu, Arestes? Din nefericire pentru tine, nu te-am iniţiat destul, astfel încât să înţelegi cât de mult înseamnă promisiunea unei amazoane şi respectul pentru tratatele încheiate.

       -  Şi totuşi, Diossippe, adăugă Burnesha. Să luptăm cu… zeii din Esagila sună aşa, cam ireal…

       -  Ţi-e frică, draga mea? o întrebă Diossippe ironic.

       -  Bineînţeles că nu! răspunse prompt amazoana.

       Regina se apropie de general şi îi şopti la ureche:

       -  În sfârşit, te poţi bucura de şansa de a lupta lângă Antal. Ce mai contează de partea cui…

       Diossippe se duse iar lângă masa rotundă, luă câteva înghiţituri de ceai şi, după ce puse ceaşca de lut la locul ei şi bătu de trei ori din palme, adăugă:

       -  Burnesha, tu vei rămâne şi vei face planul de atac împotriva celor din Esagila. Arestes va fi mâna ta dreaptă.       Talestri, tu mergi cu fetele tale să-ţi vezi de “vânătoare”. Nu e cazul să te amestecăm în afacerea asta, suntem deja prea mulţi implicaţi.

       Vădit nemulţumită şi nervoasă, regina părăsi încăperea. Talestri zâmbi forţat către ceilalţi. Nu avea chef nici de “vânătoare”, nici de “afacere”.

 

 

Vizualizări: 12

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Batmindru Lucia pe Aprilie 22, 2019 la 2:26pm

Mulțumesc, Adrian!

O zi frumoasă!

Comentariu publicat de Adrian Scrimint pe Aprilie 20, 2019 la 8:35pm

Multă metaforă în text, ceea ce-i dă și mult farmec.  O peregrinare prin antichitate nu strică nimănui. M-a bucurat popasul. Anticipez destulă dinamică în această lucrare!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor