ceas singuratic

 sorbind

 din şuierăturile plecărilor

 sosirilor

 încă o toamnă

 risipește amărăciunile

 ca pe niște frunze

 

 întoarcere

 spre izvoarele tămăduitoare

 ale cuvântului

 sămânța unui gând bun

 germinează-n

  inimă

 

ceva din sclipirea liniștită

 a acestei dimineți

 din dulceața strugurilor

 din fluierăturile abia auzite ale greierului

 îmi dau de veste

 că daru-i multiplicat

peste cetate

 un dor necuprins

 de  plecări

 valuri înalță deasupra stâncilor

 trufia

azvârlind-o apoi în abisul tăcerilor

 

 

 mângâietorul

 dangăt de clopot

 răpește sufletul

 în al treilea cer

 frica își pierde conturul

 în leacul  unui tainic descântec:

  

ieşi din ungherele disperării
dispari din calea neprihăniţilor
cu puritatea şi frumuseţea ta din Rai
să ne dezmierzi
leviathanule

 

 

 

 

să ne bucurăm

 de bogăția 

 revărsată din milă Domnului

 peste noi

 frigul și egoismul

 să nu ne cotropească sufletul

  te aștept dragă prietene

 la o cafea

 fără vreo lacrimă pe obraz 

   relaxaţsă privim

 zborul cocorilor

 al frunzelor

 trecerea clipelor

Vizualizări: 51

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Anisoara Iordache pe August 31, 2017 la 7:53pm

Multumesc Ioan, pentru popas.

O toamna placuta in familie!

Comentariu publicat de Ioan Grigoraș pe August 31, 2017 la 4:28pm

mângâietorul

 dangăt de clopot

 răpește sufletul

 în al treilea cer

 frica își pierde conturul

 în leacul  unui tainic descântec

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor