Demult,pe vremea cand oamenii traiau inca in pesteri si se hraneau cu te miri ce,la poalele unor munti salasluiau doua triburi.Si in aceste doua triburi un barbat si o femeie,amandoi de o frumusete iesita din comun,astfel incat ceilalti membrii ai tribului nu mai puteau de mandrie si de incantare cand se uitau la ei.La un moment dat capeteniile celor doua triburi din dorinta de a se fali si-au dat intalnire si fiecare a adus comoara tribului sau : unul barbatul - si celalalt femeia.Cei doi de cum au pus ochii unul pe altul s-au indragostit fara scapare,si in pofida interdictiei de a se intalni(pentru ca fiecare din ei era sortit sa se imperecheze cu una din odraslele sefului de trib)ei tot s-au intalnit pe ascuns.Aproape in fiecare noapte cu luna plina se intalneau pe furis si stateau pana aproape de ivirea zorilor privindu-se ochi in ochi si fara sa se sature.Intr-un tarziu capeteniile triburilor s-au prins ce se intampla si erau cat pe ce sa ii mazileasca pe cei doi numai ca membrii triburilor s-au opus cu indarjire,cei doi se meritau unul pe altul au zis ei asa ca in loc de mazilire s-a lasat cu nunta si ospat.Tot atunci s-a hotarat ca celor doi sa li se faca o statuie reprezentandu-i pe ei iar pe soclu povestea lor de iubire,scrisa cu desene asa cum se scria pe vremea aia.Si tot atunci,mai spre dimineata la lasarea chefului,sefii de trib au venit cu urmatoarea propunere : Cei doi nu ar trebui sa faca copii au zis ei,pentru ca copii lor nu aveau cum sa fie mai frumosi decat ei,poate doar mai urati,si niste copii mai urati ar fi fost o jignire la adreasa zeilor.Cei doi desi la inceput un pic descumpaniti de propunerea sefilor de trib pana la urma au acceptat-o si au fost de acord cu ea,ei nu aveau nevoie de copii ca sa se simta impliniti - se aveau unul pe altul.Mai mult ceilalti membri ai celor doua triburi au hotarat ca nici ei sa nu mai faca copii de atunci incolo - Ce rost avea ? Zis si facut,in fiecare zi membrii triburilor lucrau cu spor la statuie in vreme ce proaspetii insuratei se plimbau pe dealurile din jur fara sa se mai sature unul de altul. Mai departe nu scrie pe statuie ce s-a intamplat.Cele doua triburi au disparut probabil de mult dar statuia se mai gaseste si astazi la poalele acelor munti.Un barbat si o femeie imbracati in blanuri,cam uratei pentru gusturile noastre dar totusi placuti privirii,care se tin de mana si privesc cu incredere in viitor - ei sunt cei care au atins perfectiunea ! 

Vizualizări: 88

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Alex Dan Serbanescu pe Decembrie 21, 2016 la 5:16pm
Dacă nici frumoșii nu sânt fericiți
Atunci îmi iau piciorul meu de lemn
În mănă
Îi scot pe toți cei prea fericiți
Din morminte
Și strigăm: "Suntem cei mai fericiți!"
Să moară, cei frumoși, de invidie!
Comentariu publicat de dinu deleanu pe Decembrie 20, 2016 la 2:08pm

pai si pe cei frumosi cum sa ii facem sa fie fericiti ? :) - "that is the question" 

Comentariu publicat de Alex Dan Serbanescu pe Decembrie 18, 2016 la 9:30pm
Copiii sunt secretul ultimei frumuseți!
Cum să îi facem pe cei urăți să fie fericiti?
Să nu le luăm copiii și să le dăm timpul ultimei înțelegeri.

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor