Când ai
plecat ai lăsat în urmă un om cât o jumătate de înger. Ceilalţi oameni
mă presimt în noapte ca într-un bulgăre de aluat dospit în burta unui
septembrie suficient. Încep să ies în lumină, încep să mă nasc. Fericesc
burţile născătoare, burţile femeilor din femei dintr-o Eva nesătulă de
muşcat din mărul binelui. Din piciorul zeului. Din coasta bărbatului ei.

Mă plimb pe străzi. Filtrat prin luminile magazinelor sunt o stafie care
încearcă să îşi sperie umbra. Aprind o ţigară. La capătul ţigării o
bucată mică de nesfârşire arde. Nu am mustrări de conştiinţă. Sunt un om
puternic. Ard cu sete nesfârşirea din capătul ei fecund. O apropii. O
însuşesc. Se stinge aproape de buzele mele.

Mă plimb pe străzi şi câteodată pe contrasens. Mă izbesc frontal de
ploile călătoare în sufletele trecătorilor. Prietenii mei s-au născut
deodată cu mine. Prietenii mei nu vor muri niciodată.


Caut prin buzunare. Cartele de metrou. Cărţi de vizită. Aripi
fosilizate. Bilete de tren. Fotografii cu prietenii mei. O furnizoare de
nesfârşire aprinsă, stinsă şi ruptă. Un prezervativ îmbătrânit în
aşteptare. O unghie de zgâriat cerul. Nimic care să îmi amintească de
tine. Fericirea e un paraşutist care a întârziat puţin. O aştept cu
braţele deschise şi cu trupul gata să fie strivit.





















































Vizualizări: 16

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor