Copilă de rouă albastră, sculptată, născută-n penumbra albastrelor frici,
Tu, geană măruntă, de demoni furată, maiastră a urii, de spaimă pătată, de spaima de Tine, sfârșită-n AICI…
AICI-ul îți poartă în mantia lumii, o lume de carne, zdrobită de chip, o umbră-a durerii a lipsei de tată, a lipsei răbdării de viață, de timp…
Ți-e calea rostită cu farmece-n sânge, ți-e rolul de nimfă-ndoită cu rău,
Dar nu îți e rostul să-ți vinzi nemurirea, căci rost ți-e iubirea, fărâmă de Zeu!
Risipa iubirii e-n cugetul aspru, în cuget de flamă, tăciune de foc, nu e în albastrul de inimă-albastră, nu e în obrazul mânjit cu ghioc…
Deschide-ți tu palmă, nimfetă de negru, și șterge-ți culoarea grimasei în doliu,
Lumina de aur, de aur albastru, să-ți poarte suflarea povestei de-alegru…

(să-ți farmeci tu plânsul, cu lacrimi albastre, cu lacrimi de îngeri robiți spre cântări, te naște, albastru, și-ți iartă durerea și-ți iartă puterea în neiertări…)

Vizualizări: 13

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor