Domnul ne-a făcut

Din lut,

Frământat

Şi modelat.

 

Are pământul centură

O tură

Roată

Înfăşurată,

La tropicele, depărtate,

Centură de castitate,

Pe zi să apere

De soare,

Pe noapte căldură s-adune;

Apără o goliciune.

 

Să fiu fălos, la o fată,

Cuţitul am pus în cureaua lată

Și am întins

 Cureaua,strâns,

 

Am cules,

De pe şes,

(Şperaclu ales)

Iarba fiarelor –

Deschizătorul lacătelor

Și-am deschis centurile,

Să ardă soarele

Mijlocul şi tropicele.

 

Am văzut –

Nevăzut;

Ochii mi s-au împăinjenit.

Am simţit –

Altădată nesimţit;

Căldura m-a înnebunit.

 

Am scos cuţitul – de-ndată –

Şi-am tăiat cureaua lată.

Centurile fermecate

Sunt nesigilate.

Le foloseşte fiecare

După împrejurare.

 

Centurile-s în natură

O linie imaginară;

Goliciunea-i tot pe afară!




MdRaesculum 04.OCT.2009

Vizualizări: 11

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Gordan Mircea pe Aprilie 14, 2011 la 9:37pm
Mulțam, Marius, pentru coment! Este o parodie la Pușca și cureaua lată.
Comentariu publicat de ZINCA MARIUS IULIAN pe Aprilie 11, 2011 la 6:35pm
centurile strang ... goliciunea pe afara de soare in noapte pe ses si... cureaua-i lata

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor