Cerşetoarea O fetiţă mică plânge sub fereastră la conac, Ca argintul sună-ntrânsul râsul vesel şi buimac. Plânge-ncet fetiţa prinsă de al toamnei frig de-amurg. Cu mânuţa degerată şterge lacrimi care-i curg. Lăcrimând ea cere pâine, o fărâmă, cât-de-cât... De obidă şi de zbucium glasul i se stinge-n gât; E înăbuşit de larma celor ce pe chef pun preţ, Şi micuţa stă şi plânge sub râs vesel şi-ndrăzneţ.

Vizualizări: 178

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Maria Vo pe Martie 24, 2013 la 1:20pm

de-a dreptul lacrimogenă, dramatică și încă actuală povestea aceasta a ta, Alexandra!... mi-a plăcut mai ales c-ai asociat-o cu tabloul de mai sus, cu fetita însoțită de artist...

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor