Nu mă mai înţeleg nici pe mine, iubito,
sunt un intrus în propria mea piele,
în fiecare por am o fereastră deschisă
prin care privesc in interiorul de după ziduri.

Voi fi lângă tine pe scări,
fiecare treaptă va fi o parte din mine
în care te-ntorci.

În adâncul cel mai fidel,
unde se formează rădăcina,
au început să se mute stelele.

Cerul acesta e numai al nostru
şi, într-o zi, noi înşine vom lumina
calea pe care mergem.

Vizualizări: 68

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor