tu nici nu mai aveai voce
carnea se asfixia
și ploaia îmi spăla oasele
cum urcă încet un vierme maroniu 
în orice caz ceva se întâmplă
smârcuri sărate prin niște vene
hai să ne mutăm
trage și tu de copacul acesta
eu mă uit la degetele de la picioare
mi-e milă
aud sânge
nu mă doare mi-e sete

Vizualizări: 27

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor