ma bate vantul peste picioare
ma duce in codrii vechi
unde umbrele se lasa ziua peste cicoare

rasai din vorbele mele
lina fecioara
bea din paharul plin pe care ti-l dau
si in care-i inima mea ce tremura de sfiala

vino la toti prietenii mei care te asteapta
dansand in strunga albastrita de flori
de parca sunt nori calatori
ratacind pe cerul din ochii tai de mister

fii vesela si roaga-te
pentru noi cei care suntem
copiii tai rupti din sabia cu care ai ucis
dragonul neiubirii

acum vino soptit
si stins
si linistit
si daca te vad...
o sa tin vantul la picioare

Vizualizări: 20

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Chis Elena Mirela pe Iulie 25, 2010 la 9:32pm
pentru prietenie

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor