În liniştea nopţii tăcerea mi-e mută
Şi mintea pribeagă prin stele si nori,

Pustiul mă-nvăluie-n mantia-i crudă

Cu doru-mi de viaţă, suspine si flori.

Şi-atunci luminează copacul din mine
Cu freamătu-i veşnic…dar florile-i cad;

Se clatină-n crengile-mi moarte suspine

Ca poamele-uscate în cetini de brad.

O umbră mă strigă-sinistră chemare ;

Un foşnet ce inima-mi sfâşie greu…

Strămoşii aleargă pierduţi in uitare

C-o ultimă rugă­ -speranţa sunt eu.


Le simt împăcarea în somnul lor veşnic

Şi simt cum trecutul mă vrea înapoi.

Lumină mi-e noaptea si gândul mi-e sfeşnic…

Mă-ndrumă tărâna sfinţită de voi !

Vizualizări: 14

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor