ne întorceam de la şcoală pe jos nu era departe

deasupra ghiozdanelor erau agăţate vrăbii şi mai sus sârme de telegraf şi copacii şi apoi

se întindea un  cer  de cocă în care modelam direct din pleoape

 ca la atelier

continente cu  rinoceri şi girafe şi pe mihai viteazu şi cheia sol şi planeta saturn

 şi orice mai citeam şi nu puteam vedea prin cartier sau la zoo

uneori ne era poftă de cozonac

atunci treceam pe lângă brutărie şi mâncam câte o pâine întreagă

până ajungeam acasă

era fierbinte şi moale

aşa cum puteam băga mâna în foc că e dumnezeu  iarna

în siberia

care e oricum foarte departe

 şi noi nu o să ajungem niciodată acolo la el

Vizualizări: 79

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de TIMERMAN DUMITRU pe Martie 28, 2011 la 7:37pm
Sunt niste chestii...care m/au impresionat si din care dau năvală valurile fericirii dezinteresate...Pentru unii sunt chestii...dar pentru unii icoanele copilăriei poleite de miracolul divinităţii...Totul e aşa cum trebuie să fie, în acest poem...
Comentariu publicat de caterina scarlet pe Martie 28, 2011 la 6:22pm
totul e superb în afară de titlu,merită ceva pe măsură!
Comentariu publicat de Florin GRIGORIU pe Martie 28, 2011 la 11:01am
Interesante comentariile. Comentați, comentați, poate autorul va înțelege că va scrie în viitor un poem cu mai puține cuvinte, deci cu mai multă energie poetică. Uniți-vă copii din toată lumea, voi ce scrieți poezie, o alfel de cunoaștere a lumii în care trăim! Florin Grigoriu
Comentariu publicat de raluca sandor (gorcea) pe Martie 28, 2011 la 10:31am

va multumesc mult pentru interventii. intr-adevar copilaria e o parte la care ar trebui mereu sa stim sa ne intoarcem , ne poate salva , cred.

D-na Batiste, aveti dreptate, insa am incercat sa pastrez un discurs tipic unui copil in text, nu cel al unui om mare constient de repetitii etc.

multumesc de observatie, insa  ;)

 

 

Comentariu publicat de dariadraga pe Martie 28, 2011 la 12:26am
Comentariu publicat de Sânziana Batişte pe Martie 27, 2011 la 10:10pm

E-adevărat ce spune atât de frumos domnul Gross Tomas!
Parcă ne-ai pus şi nouă în spate, din nou, ghiozdanele...

Parcă săltăm şi noi, veseli şi gureşi, ca vrăbiile... Parcă am simţi gustul gustul dulce al pâinii fierbinţi...

 

(Îţi sugerez să elimini primul e din "că e dumnezeu", înlocuindu-l cu alt verb; este prea aproape de cel de-al doilea: "care e oricum...")

Comentariu publicat de Hoza L. Ilie pe Martie 27, 2011 la 10:05pm
Tocmai scriam un text despre "Duminica posacă", când sara s-a luminat dintr-o dată şî-n cămăruţă a început să amiroasă a ceai de nintă creaţă (mentă), pe podele au prins s-alerge greierii, pe tavan zboară fluturii cu codiţă de rândunică, copilărieee...
Comentariu publicat de Popa Gabriela pe Martie 27, 2011 la 10:02pm
Indiferent cat de mult inaintam in varsta cu fiecare zi,exista mereu in noi acea copilarie care nu va disparea niciodata.Amintirea copilariei ne ajuta sa fim mai optimisti,ne da putere sa mergem inainte sa zambim,sa visam cu ochii deschisi sau la ceva ce vrem sa realizam in viata.Felicitari!
Comentariu publicat de Popa Gabriela pe Martie 27, 2011 la 9:59pm
Ce frumos este sa ne aducem aminte de copilarie din cand in cand,in fiecare zi ne spunem,sau cand ne pare ceva greu,ce bine era cand eram copii,lipsiti de griji si mai ales de grija zilei de maine
Comentariu publicat de Mircea Draganescu pe Martie 27, 2011 la 9:53pm
O dovadă în plus că trecem în fiecare zi pe lângă lucruri extraordinare pe care doar poetul și poezia ni le poate dărui fără a ne cere în schimb ceva anume. Felicitări!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor