Christoph W. Gluck s-a nascut in 1714 la Errasbach, in tinutul Boemiei. Si-a terminat studiile muzicale in Italia cu Sammartini, ajungand sa stapaneasca foarte repede stilul operei italiene. In 1741 isi face aparitia cu opera „Artaxerxe”. Urmeaza o perioada de intensa activitate in care scrie opere pentru Venetia, Neapole, Milano. Subiectele operelor sale sunt simple, obisnuite, cu caracter comic, feeric, prelucrate in limitele constructiei operei seria.

Intors la Viena, Gluck continua sa compuna in stilul vechii opere, acumuland treptat experienta diverselor culturi si scoli de opera, care il va duce la formarea unui stil propriu.

Ca reformator apare abia cu opera „Orfeu”(1762), conceputa ca opera seria italiana. Desi activitatea lui creatoare si-o incepe la Viena, totusi reforma nu va fi infaptuita aici, ci la Paris. In intentiile sale reformatoare, Gluck s-a folosit de tragedia lirica franceza, de eroismul oratoriilor lui Händel, de stilul muzical instrumental al lui Sammartini si de muzica instrumentala vieneza. Insusindu-si stilul diferitelor scoli, reforma lui Gluck poarta in sine un caracter international.

Gluck a scris peste 100 de opere, dar numai cateva sunt reformatoare: „Orfeu”, „Alcesta” – scrise la Viena, „Paris si Elena”, „Ifigenia in Aulida”, „Ifigenia in Taurida” si „Armida” – scrise la Paris.



Principiile reformatoare ale lui Gluck:
  1. Pe baza unor conceptii estetice bine determinate isi propune ca muzica sa intareasca expresivitatea textului si sa dramatizeze opera.
  2. Pentru o arta adevarata trebuie sa renunti de a mai indeplini voia cantaretilor, sa renunti la convenientele si excesele muzicale.
  3. Uvertura sa fie o parte introductiva in continutul operei.
  4. La baza intregii drame sa stea pasiuni puternice, situatii interesante; sa constituie un spectacol atragator.
  5. Sa stabileasca legatura intre arie si recitativ.
  6. Simplitate, adevar, naturalete.
Opera „Alcesta”, din acest punct de vedere, se distanteaza de „Orfeu si Euridice”. Conceptia generala este mai completa, mai unitara si mai gandita. Legatura uverturii cu opera nu consta in prelucrarea unor teme ci in atmosfera creata prin imagini si intonatii pline de culoare, care redau sentimentele de durere si jale ale Alcestei, in forma vechii sonate fara prelucrare.

Ajuns la Paris, el isi monteaza opera „Ifigenia in Aulida” care intampina dificultati. Prezentarea operei a avut loc dar a dat nastere la o serie de discutii si intrigi. Publicul parizian s-a impartit in diverse grupuri si opinii. Primul grup statea pe pozitia vechii opere a lui Lully si Rameau; al doilea grup era de partea muzicii italiene a lui Piccini si Saschini; cel de-al treilea grup era de partea lui Gluck. De partea lui se afla si Jean Jacques Rousseau. Avand de partea lui pe enciclopedisti si intregul Paris prerevolutionar, reforma lui Gluck a gasit conditii favorabile ca sa triumfe.

Rousseau scria: „...nu cunosc vreo opera in care sentimentele sa fie mai putin variate decat in Alcesta. Opera se misca intre doua sentimente: durerea si frica. De aceea din partea compozitorului se cer sfortari nebanuite pentru a evita monotonia. Operele pariziene ale lui Gluck sunt mult mai bogate in conflicte dramatice, in sentimente si idei, carora trebuia sa le gaseasca noi mijloace de exprimare muzicala... ” .[1]

Gluck s-a reintors la Viena in 1779. Aici a incercat sa creeze drama muzicala germana, dar nu a gasit conditiile prielnice pe care i le oferise Parisul prin ideile sale progresiste.

Opera germana se va afirma abia dupa aceea prin creatia lui Karl Maria von Weber.




[1] Merisescu, Gheorghe- Curs de istoria muzicii universale, Editura didactica si pedagogica Bucuresti – 1964

Vizualizări: 1819

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Victoria Stoian pe Octombrie 27, 2009 la 7:36pm
Libretul mereu dramatic al operei, transpus in muzica si interpretat de marile voci ale scenelor lumii, fac opera nemuritoare. Clipe de bucurie si desfatare. Multumesc Cristina Vlasin pentru bucuria pe care ti-o da muzica, dar vrei sa o imparti cu noi, spectatorii tacuti ai Retelei
Comentariu publicat de Stefan Ghioc pe Octombrie 23, 2009 la 8:22pm
Deci exista si muzica clasica si oameni care o iubesc!
Este reconfortant sa afli si sa asculti.
O medalie pentru d-na Cristina Maria Vlasin, in stilul meu, desigur:

Si toate cele bune!
SG
Comentariu publicat de ada chifor pe Octombrie 23, 2009 la 5:00pm
Multumesc, Cristina Vlasin!
fireste ca citesc aceste episoade, dar nu uitati rugamintea mea: integrare intr-un tot! Succes!
ada chifor
Comentariu publicat de Vasilica Ilie pe Octombrie 23, 2009 la 12:56pm
Multumim Cristina Vlasin, pentru acest eseu si pentru acest instantaneu muzical cu Bernarda Fink. Mult succes in cariera pe care ti-ai ales-o!
Comentariu publicat de Victoria Stoian pe Octombrie 23, 2009 la 12:13pm
Cu aceeasi generozitate ne oferiti informatii despre istoria muzicii si a operei. Multumesc.
Comentariu publicat de florentina craciun fabyola pe Octombrie 23, 2009 la 11:46am
Doamne, cata liniste iti insufla aceasta muzica! Multumesc Cristina, esti cel mai reusit si frumos reprezentant al nostru acolo.Multe si mari reusite iti doresc!
Comentariu publicat de GABRIEL CRISTINEL pe Octombrie 22, 2009 la 6:06pm
Frumos si educativ! Multumesc mult dmn.Cristina

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor