cine eşti?

[sorin despoT]

mintea mea uneori

ignoră nuanţele înclinaţiei

ascund o poveste
în fiecare dintre
mişcările tale

o explozie
la capătul
fiecărei priviri

mintea mea uneori

mă ignoră mă uită mă

taie

te întorci lent
pe fotoliu

cu o mînă atingi
catifeaua şi lemnul

între noi mai mult
altceva decît
două retine

mintea mea

se caţără

pe oameni

un detaliu minuscul
un zîmbet care să
strivească gîndacii

nu aer niciodată
doar aer

cu cealaltă mînă

dansezi

mintea mea uneori

te priveşte

numai puţin senzaţia
că totul a fost aşezat
corect totul e adevărat
în acelaşi timp totul înseamnă
în sfîrşit ceva fiecare secundă
aici e un izvor de regrete
un moment cît o copilărie
fără păpuşi

de aici între noi

tensiune şi molii

mintea mea

uneori

minte

[sorin despoT]

ce pot să spun? :)

[Marta Otvereanu]

e arta nu doar in felul in care s-a scris, ci si felul in care este spatiat textul. sunt randuri care sunt lasate sa respire tocmai pentru faptul ca tacerea dintre cuvinte are, aici, sens, personalitate.
de o sinceritate brutala, ultima parte a poeziei speculeaza inteligent jocul de cuvinte ("mintea mea/uneori/minte"), pus strategic dupa acel "de aici între noi". (aplauze la scena deschisa pentru aceasta pozitionare!)

si da, Sorin Despot, poate ca inca nu am invatat sa iubim asa cum ar fi mai natural, mai firesc, inlaturand aerul si distantele pe care mintea noastra, vezi? le strabate cu usurinta, le anuleaza pentru gand, cuvant, imagine. uf, ar fi mult de spus, fiindca acuzi cealalta fata a monedei. totusi, asa imperfecti cum suntem, iubim.:)

Marta, (in calitate de cititor cu mult mai putin timp pentru lectura decat si-as dori dar cu toate acestea, cititor pretentios).

[victorita dutu]

frumos

[ionescu stejarel]

iubito, in suflet ti-am pus
o floare din rosul apus
o floare, in luna mai
si-o herghelie de cai,

iubito, in ochi ti-am plantat
iubirea din vechiul palat
iubirea din inima mea
daruindu-ti a noptii stea,

iubito, tie ti-am daruit
iubirea din infinit
din infinitul, infinitului meu
unde te voi iubii mereu

steju

[CONSTANTINESCU MARIANA]

Sorin Despot eşti îndrăgostit!
scrie despre dragostea ta, despre fericirea de a avea aripi şi de a şi putea zbura cu ele şi mai ales doreşte-ţi să atingi curcubeul fiecărei dimineţi de mai, atunci când se deschid florile. Sărută-le ! Culege roua lor încă udă alergănd desculţ prin grădină. Priveşte spre poarta grădinii ce dă spre pădurea în care au înflorit salcâmii şi ai s-o vezi pe -EA- ...este acolo,te aşteaptă să vă prindeţi de mănă ,să vă priviţi în ochi, să iubiţi amândoi aşa cum numai voi doi ştiţi să iubiţi , iubirea.
fără întrebări,fără teamă,fără stres,fără filosofie.
psihologia unei minţi ascunse de teama evaporării dorinţei de iubire nu-şi are locul aici.Tristeţea în care trăieşti învăluie poemul tău despre iubirea (cred eu) conturată din gândurile tale pe fotoliul peste care ai aruncat ,,o catifea neagră,, care ar fi trebuit să fie albastră!
Mintea ta, uneori minte? Când? Ar trebui să nu-i permiţi un asemenea afront. Dacă ea te minte pe tine, tu ne vei minţi pe noi şi nu cred că vrei asta ! Poate că ar trebui să aşterni mai multă culoare în poemele tale, să renunţi la dualitatea, alb -negru, să încerci să te cunoşti dimineaţa devreme,în zori...

[Adriana Neacsu]

Ce sunt?

Sunt timpul
netrăit în vise,
sunt clipele
ce s-au pierdut
printre cuvinte
nerostite...
sunt chip de om
sculptat în lut
de unda vremii
netrăite.
Sunt strop de veşnicie
închisă-n boţ de lut
plămădit
în palma cea divină ,
sunt flacără de viaţă
in vasul de pământ.

[roxana daniela bandica milu]

SUNT LUNA CE-SI REFLECTA FATA IN LACRIMA TA SUNT LUNA IN CARE TE-AI NASCUT CANDVA SUNT LUNA CEA MAI DULCE DIN VIATA TA SUNT FORMA DE LUNA CE O AI PE PIJAMA INTRU PE FEREASTRA...MA STRECOR PRINTRE RAMURI DE COPACI SI DISPAR IN ZORI CAND CADE PRIMA ROUA PE OBAJI ! ..............ROXANA BANDICA MILU

[sorin despoT]

mirajul inaltimilor ratiunii ne impinge uneori sa traim aproape in totalitate deasupra barbiei. trupurile ajung pentru cativa sa fie numai o cale de a transporta creiere la intalniri. mirajul ochiului din spatele ochiului din spatele ochiului din spatele ochiului... cand, in fapt, nimeni nu priveste fara inclinatie, fara sensibil, fara eroare. nu e nimic intre noi. aer. insa noi construim unul pe umerii celuilalt. noi incercam sa ghicim, nu intrebam, nu atingem. dupa milenii de civilizatie, omul inca nu a invatat sa iubeasca. ingropat in cutiuta sa de chibrituri, cu toasterul si televizorul lui, cu acel "orice" pe care cumva a reusit sa si-l impuna ca nevoie vitala, omul alearga intre propriile contradictii, ascunde si nu imbratiseaza suferinta, nu isi lasa siesi sansa unui final fericit. caut un obiect inutil pe care sa il iubesc sincer. asta ar trebui el sa spuna, nu-i asa?

multumesc mult.

sd

[Ion Burhan]

o definire poetica a minti,cu un lirism temperat, in contextul unei interactiuni cu celalalt,un ,,celalalt,,care ajuta la conturarea propriei identitati si fara de care ar fi trist in Paradis.Interesant procedeul dedublarii,al privirii din exterior si corecta spiritual sentinta ca Sinele nostru nu trebuie confundat cu mintea.Mintea minte,intradevar.Indienii au o vorba;MINTEA E O MAIMUTA.In spiritualitatea crestin-orientala,isihastii sustin si ei ca mintea trebuie domolita si unita cu simtirea emotionala pentru a intelege ceva din existenta.O provocare ce interfereaza mai mult sau mai putin voit cu preocuparea marilor culturi despre esenta umana.

[carmen]

Inima mea uneori
ignora
legile gravitatiei
Dar se trezeste
Calcata in picioare
de minte
Si ar vrea
sa stea ea
la etajul 3
sa vada de sus
ce ascunde mintea...
Si sa se culce linistita
pentru ca ea STIE
ca locul din spatele ochilor ii apartine.
Deocamdata, in efortul ei de escaladare,
a ajuns in gat.
Si pe deasupra s-a si intepenit putin...
Mai este mult pana la etajul 3...
Dar nu renunta pentru ca
uneori
inima incalca legile gravitatiei...